De la începerea campaniei electorale din SUA, majoritatea sondajelor au fost ferme, oferindu-i lui Joe Biden șanse copleșitoare de a câștiga, o premisă care a dominat în consecință toată acoperirea mass-media a alegerilor din 2020. În ultimele sale predicții, celebrul sondaj Nate Silver al site-ului FiveThirtyEight, care se mândrește cu faptul că a dezvoltat un model de prognoză foarte sofisticat, îi oferea lui Donald Trump doar 11% șanse de câștig, comparativ cu 89% pentru Joe Biden. Chiar mai puțin, deci, decât cei care îi dăduseră miliardarului (29%) în bătălia împotriva lui Hillary Clinton, în 2016.
Sondajele modelate de experți îl indică pe Biden ca fiind marele câștigător la nivel național, cu aproximativ nouă puncte înaintea lui Trump. De asemenea, îl văd câștigând colegiul electoral, mizând că va lua înapoi de la Trump mai multe dintre cele 10 state „swing” în care va fi decis rezultatul bătăliei, în special în Midwestul dezindustrializat.
Excepție face grupul Trafalgar al lui Robert Cahaly, singurul care a prezis victoria exactă a colegiului electoral, cu 307 voturi pentru Trump și a prezis reușita din 2016 a președintelui, susținând că Silver și ceilalți au o metodologie greșită. Aceștia răspund că metodele sale sunt ridicole și că e de partea lui Trump. Anchetatorii subliniază, de asemenea, că cifrele au fost stabile încă din primăvară. Dar Cahaly, are de partea lui corectitudinea predicțiilor din 2016 și 2018.
De aici și întrebarea: Majoritatea sondajelor ar putea fi greșite, deoarece votul Trump scapă regulilor clasice?
Susținătorii „timizi”
Întrebarea merită cu atât mai multă atentie cu cât realitatea de pe teren și dinamica alegerilor seamănă cu cele din 2016: pe de-o parte un entuziasm înflăcărat pentru Donald Trump, lansat într-un maraton fulger de mitinguri. Și, pe de altă parte, o campanie minimă a unui candidat Biden care stârnește puțin entuziasm, în afară de cel adus de fostul președinte Obama, foarte prezent în ultimele zile.
Mai multe semne de avertizare importante ridică intrebări asupra fiabilității cifrelor. Primul, asupra căruia insistă grupul Trafalgar se referă la existența unei mase de votanți trumpiști „timizi”, care ar trece sub tăcere alegerea lor, fiind atât de controversată. „Acesta este ceea ce numim factorul de dorință socială. Oamenii mint”, explică Robert Cahaly, afirmând că anchetatorii săi ocolesc această dificultate, asigurându-i pe cei întrebați că rezultatele sunt total anonime și, de asemenea, punând întrebări indirecte. În loc să-i întrebe pe oameni dacă votează Trump, Trafalgar îi întreabă dacă anturajul lor o face, o întrebare la care răspund cu ușurință, si care ajută la înțelegerea orientării lor.
Regizorul de stânga Michael Moore, care a prezis anterior victoria lui Trump în 2016, în ciuda tuturor antipatiilor sale față de el, este sigur că o repetare a surprizei este posibila din acest motiv. „Votul pentru Trump este subestimat. Adevărul este că electorii săi sunt foarte suspicioși față de « statul profund » care ia forma acelui sociolog care le pune întrebări”, a spus el.
Institutul Libertarian Cato a publicat un studiu care a constatat că 62% dintre americani nu vor să-și dea cu părerea în climatul actual. Aproximativ 11,7% dintre republicani nu ar spune adevărul, în timp ce această cifră scade la 5,4% în rândul democraților și la 10,5% în rândul independenților. „Dacă adăugați și faptul că eșantioanele sunt prea mici, înțelegeți de ce sondajele au greșit”, notează Cahaly, care lucrează pe eșantioane de 1.000 de persoane.
Experții ridică, de asemenea, problema gradului de entuziasm, care se traduce printr-o înclinație mai mare de a merge la vot și, uneori, apariția unor noi rezervoare de voturi nebănuite. Astfel de rezervoare au apărut fără avertisment în 2016 și în timpul alegerii lui Reagan. „O mare parte a țării nu votează și, dacă un procent dintre aceștia votează, asta poate schimba alegerile”, spune tânărul analist Richard Ondata, menționând că factorul de entuziasm este mult mai intens în tabăra republicană (68%) decât în cea a democraților (57%). Institutul Ipsos atrage, de asemenea, atenția asupra subreprezentării în eșantioanele din 2016 ale „persoanelor albe fără studii universitare” care sunt tocmai alegătorii lui Trump. E mai dificil să îi găsim, mai ales că nu au întotdeauna un telefon mobil. Cu toate acestea, sondajele spun că au corectat acest dezechilibru în modelele lor. Ei cred, de asemenea, că imensa mobilizare a votului anticipat înainte de 3 noiembrie va funcționa pentru Biden.
Sursa: Le Figaro