O stafie bântuie Europa: criza economică devastatoare, pe care o generează deciziile pripite şi incompetente ale guvernelor ca reacţie la epidemia COVID-19, ar putea distruge actualul model economic şi social, economia capitalistă de piaţă şi democraţia, lăsând loc unui nou naţional socialism sau comunism. Digitale. Ţi-e frică?
România nu va face excepţie, dacă va mai exista după criză.
Singura opţiune pentru a limita distrugerea capitalului naţional şi personal este repornirea motoarelor economiei. Azi.
Deşteaptă-te!
Astăzi, economia României a mai murit cu 500 de milioane de euro. Adică jumătate din cifra de afaceri a unei zile.
100 de zile, cât e estimarea minimă a opririi economiei, înseamnă 50 de miliarde de euro. Dacă mai calculăm pierderea până la sfârşitul anului, mai adăugăm încă pe-atât. 100 de miliarde de euro.
Asta înseamnă că PIB-ul acestui an va fi cu cel puţin 20% mai mic decât cel al anului trecut.
Ai să spui că sunt optimist. Da, pierderea poate fi şi mai mare.
Ce fac liderii aleşi ai României pentru a limita acest dezastru anunţat, poţi să-ţi răspunzi şi singur.
America, Germania, Marea Britanie şi alţii injectează un stimul financiar de 10%-15% din PIB şi pregătesc discret repornirea economiilor.
Îşi permit, pentru că au de unde să se împrumute şi cum să garanteze sute de miliarde şi trilioane de dolari sau de euro, ca să finanţeze sectorul medical, să plătească integral salariile milioanelor de angajaţi trimişi acasă, să susţină amânarea ratelor bancare şi non-bancare, dar şi a taxelor, să-şi crediteze la costuri infime firmele şi în special IMM-urile, ca să împiedice falimentul. Să încerce cu disperare evitarea unei crize financiare care va urma crizei de sănătate şi carantinei.
România nu are aceşti bani, 10% din PIB, 22 de miliarde de euro pe care să-i injecteze în economie ca să ţină România în viaţă.
Pentru ca businessul tău – cei 4 milioane de salariaţi angajaţi de sectorul privat care generează 90% din valoarea economică a ţării – să supravieţuiască.
Guvernul face promisiuni.
Cât din aceste 22 de miliarde de euro are la dispoziţie şi cum intenţionează să le aloce, nu ştim.
Ştim însă că, în aprilie, necolectarea de taxe, obligaţia plăţii integrale a salariilor pentru personalul bugetar şi a şomajului tehnic pentru cel puţin două milioane de angajaţi din sectorul privat trimişi acasă, costurile campaniei medicale însumează un deficit bugetar de cel puţin 5 miliarde de euro.
Şi mai ştim că, odată cu creşterea accelerată a numărului celor declaraţi infectaţi, a morţilor, cu scăderea capacităţii sistemului medical de a face faţă crizei, în condiţiile managementului haotic arătat până acum, disponibilitatea Guvernului pentru acţiuni de salvare a economiei româneşti se va limita la ridicarea din umeri.
Guvernul va da vina pe bănci că nu-l împrumută, pe Banca Naţională că nu tipăreşte bani, pe UE, pe FMI, pe opoziţie, şi va ajunge în final la tine.
Tu vei fi de vină că Guvernul nu are bani.
Şi se va întoarce la tine cerându-ţi ajutor: economiile tale.
Şi poate atunci te vei întreba dacă a fost bine să stai acasă, murind puţin câte puţin, aşteptând bani care să îţi vină din cer, amânări şi scutiri de taxe, amânări de rate, amânări de utilităţi, salarii întregi, credite, ajutoare, înlesniri, moca, gratis, de pomană.
Şi vei înţelege cât de important este să ne reîntoarcem la muncă. Azi.
Deşteptarea!
Timpul nu mai are răbdare.
Eşti manager, antreprenor, acţionar, cap de familie, părinte.
Gaura neagră, care înghite în fiecare zi 500 de milioane de euro din averea noastră, averea ta, a copiilor tăi, a ajuns azi la 10 miliarde de euro.
Trage aer în piept cât pentru şase luni şi aprinde lumina din mintea ta:
România trebuie repornită azi!
Începe cu tine. E simplu.
Dacă eşti salariat, caută-ţi colegii şi angajatorul şi spune-le că ţi-e ruşine să primeşti bani stând degeaba. Ştii că, fără activitate economică, fără generarea de valoare, fără plata de taxe şi contribuţii, bugetul nu are de unde să susţină ajutorul pe care ţi-l promite Guvernul.
Spune-le că ai vrea să munceşti. Caută împreună cu ei soluţii ca produsul, serviciul pe care l-aţi generat până la oprirea economiei să poată fi recreat şi în noile condiţii de carantină cu respectarea strictă a regulilor de distanţare socială. Că poţi lucra de-acasă, că poţi veni în schimburi.
Că ştii să-ţi aperi sănătatea, că eşti în picioare.
Că nu ţi-e frică.
Că ai copii care trebuie să se întoarcă cât mai repede la şcoală.
Că nu vrei să pierzi.
Dacă angajatorul nu te ia în seamă, caută-ţi altul. Sunt joburi pe piaţă. Schimbă-ţi profilul muncii, chiar şi pentru câteva luni de zile.
Dacă nu, fii propriul tău angajator, aşa cum ai vrut de multe ori, dar ai ezitat.
Fă orice. Un produs. Un serviciu. Vinde!
E vremea oportunităţilor.
Dacă eşti angajator, manager, antreprenor, începe prin a te reconecta cu principala ta resursă: angajaţii.
I-ai trimis în şomaj tehnic sau le-ai tăiat salariile fără să te întrebi din ce vor trăi.
Sunt îngrijoraţi de lipsa jobului mai mult decât de ameninţarea virusului. Au familii, copii. Aşteaptă să le spui când se pot întoarce la lucru.
Ai încetat să-ţi plăteşti furnizorii. Clienţii fac la fel cu tine, furnizorul lor.
Caută-i şi vezi cum poţi reînnoda relaţia comercială pe care aţi avut-o. Ai câştigat şi tu, şi ei. Acum pierdeţi.
Trimite-le o bere şi invită-i la o întâlnire. Videoconferinţă.
Spune-le ce ştii: Guvernul, bugetul, nu au bani.
Aşteptând ajutorul nepromis, o să vă moară businessul şi, odată cu el, şi voi.
Nu vă îmbătaţi cu supărare. Nu plângeţi.
Vorbeşte-le despre ideile tale de a-ţi reporni businessul. Despre oportunităţi.
Faceţi un plan şi puneţi-l în aplicare.
Simplu.
Băncile sunt pregătite să vă sprijine, cu sau fără garanţii guvernamentale. Şi ei ştiu că, fără voi, cei care creaţi valoarea în economie, nu vor rezista.
Şi uite aşa, sprijinindu-ne unul pe altul, tot mai mulţi vom intra în horă. Vom reporni sutele şi miile de businessuri închise şi vom aduce la muncă două milioane de oameni care astăzi stau în casă din ce în ce mai neliniştiţi.
Vom ajuta şi guvernul, că doar de-aia e guvern, să fie ajutat.
Îl vom ajuta şi pe Dumnezeu. Să-i ajute pe români, că în El le-a mai rămas speranţa.
Începem azi.
Fii tu primul!
Mâine, România o să piardă mai puţin cu cât câştigi tu.
Şi vei avea surpriza ca dimineaţa, când pleci la muncă, vecinii, oameni pe care nu-i cunoşti, distanţaţi social, să te aplaude. Ca pe medici, asistente, infirmieri, şoferi de ambulanţă, gunoieri, agenţi de livrare, casiere, poştaşi, farmacişti.
Ca pe unul care a înviat şi i-a eliberat şi pe alţii de frică şi prostie.
Ai o misiune!