Adevărata ieșire din izolare va trece pe la restaurant

Când vei bea următoarea bere la o terasa? Când vei gusta mâncarea ta preferată la un restaurant? Nimeni nu are un răspuns clar pentru aceste întrebări.

Între timp, miile de bucătari și ajutoarele lor care așteaptă în fața cuptoarelor stinse și a frigiderelor goale, participă la un nou episod al telenovelei care le afectează profesia, între necesitatea economică și regulile de sănătăte. Ar trebui să repornească bucătăriile ca restaurantele să nu dea faliment, sau să aștepte mai mult timp pentru a garanta pe deplin siguranța angajaților și a clienților?

Într-o scrisoare deschisă trimisă AFP vineri, aproximativ 60 de bucătari cu stele Michelin, printre care Gilles Goujon, Gérard Passedat, Olivier Nasti și Marc Veyrat, au avertizat că redeschiderea excesiv de rapidă a restaurantelor ar putea fi dăunătoare din punct de vedere al sănătății dar și al economiei. Semnatarii cer un „drept de retragere pentru cei care îl doresc”. Și, mai presus de toate, se bazează pe „solidaritatea companiilor de asigurări, a celor care închiriază spații, a băncilor” și pledează pentru o scădere a TVA la 5,5% și o prelungire a șomajului parțial până la sfârșitul anului.

Firmele de asigurări au primit deja o lovitură: instanța de drept comercial din Paris a dat câștig de cauză unui restaurant față de asigurătorul său, Axa, care refuza să-i compenseze pierderile legate de criza de sănătate. Reclamantul a câștigat o luptă dar nu războiul, pentru că Axa va contesta această decizie.

Dincolo de toate negocierile în curs, de procese, presiuni și lupte pentru influență, există o certitudine: în era coronavirusului există în jur de 240.000 de cafenele și restaurante în Franța. 240.000 de tejghele în fața cărora clienții beau cafeaua înainte de a ajunge la muncă. 240.000 de săli unde oamenii ezită între steak și friptura din meniul de prânz. 240.000 de terase în care lumea se reface seara, la un pahar.

Acest mod de viață nu poate fi comandat pe Internet, nu este livrat acasă, nu este transportat într-o pungă de hârtie, nu se încălzește la cuptorul cu microunde. Înflorește pe farfuriile de pe care facem mult mai mult decât mâncăm: socializăm. Nu este un lux, este o necesitate. Cafenelele sau barurile sunt locurile unde îți faci timp să conversezi, să afli despre sănătatea unei persoane în vârstă, poți oferi o mână de ajutor unui vecin la nevoie. O cafenea, un restaurant pe moarte, este o ruptură socială, o altă formă de izolare.

Adevărata ieșire din izolare va fi atunci când ne vom putea întâlni cu toții și vom bea din nou cafeaua de dimineață la terasă. Fără teamă sau pericol. Iar pentru a face acest lucru, solidaritatea ar trebui să fie ne-negociabilă deoarece legăturile sociale nu au preț.