N-o să înțeleg în viața mea,
De ce România își propune ceva,
Și după ce o spune, o lasă așa,
Dacă o spui n-ai și făcut-o, neah,
Și totuși 10 MAI e Ziua Tatălui, la noi,
Că, na, părinții, în general, sunt doi,
Dar n-a sărbătorit nimeni, sincer să fiu,
Nici nu cred ca toți oamenii știu,
Nu există campanii, evenimente…
De parcă tații n-ar avea sentimente,
De parca el nu există și nu e necesar,
Să primească atenție, el e militar,
Tre’ să execute, să facă ce-i onorabil,
Să se pună, mereu, pe ultimul loc, indubitabil,
Iar asta spune multe despre cultura noastră
Dar măcar eu ridic, azi, un pahar în cinstea voastră:
Pentru toți ăia ce țin steagul sus,
Muncesc de la răsărit până la apus,
Și tot au timp să le facă pe toate,
Fiindcă pentru ei nu există „nu se poate”,
Pentru toți ce duc pe umeri cu mândrie,
Aspirații, greutăți, familie și meserie,
Și fac tot ce fac să pară ușor
În timp ce pregătesc lumea de mâine pentru al lor omușor.
Cu respect pentru tați, acești jongleri ai vieții,
Cosmin Dominte – La mulți ani, de liniște, după ce ați pus armele jos!
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook