Pâinea cu maia în vremea coronavirusului

Când James W. Marshall a descoperit aur în dealurile de la nord de San Francisco, în 1848, a pornit o migrație de proporții epice. Într-un singur an, zeci de mii de imigranți, atât din Statele Unite, dar și din toată lumea, au luat cu asalt orașul californian și împrejurimile sale. Fiecare venea cu cu strictul necesar: haine, unelte de tâmplărie, cafea, zahăr și făină. Totuși, unul dintre articole avea să marcheze istoria orașului pentru totdeauna: maiaua.

Într-un loc în care hrana era pe sponci, maiaua (un aluat fermentat cu bacterii naturale și drojdie), era o posesiune de preț în vremea Goanei după aur, pentru că le permitea minerilor să transforme făina în pâine gustoasă și hrănitoare.

170 de ani mai târziu, San Francisco a devenit sinonim cu pâinea cu maia. Dacă mergi într-o piață locală, te vor întâmpina coșuri cu baghete din pâine cu maia; dacă intri, de exemplu la Boudin Bakery, vei descoperi că scoicile aburinde sunt servite pe felii de pâine cu maia.

Însă, în ciuda tuturor poveștilor și legăturilor, pâinea cu maia nu e originară din San Francisco. De fapt, este una din cele mai vechi tipuri de pâine din lume. O astfel de pâine a fost descoperită în Egiptul antic și are o vechime de 4.500 de ani. Ce face această pâine specială este relația simbiotică între drojdia sălbatică și diversele tipuri de bacterii dezvoltate natural.

În prezent, din cauza problemelor de aprovizionare generate de epidemia cu Covid-19, mulți dintre fabricanții de pâine cu maia au început să facă schimb de maia. Păstrând distanța de siguranță, desigur.