Wokism-ul și sanitarismul subjugă societatea. Pandemia Covid a scos la iveală apetitul pentru control al liderilor

de Jérôme Blanchet-Gravel, pentru Caseur

Zero covid, zero deșeuri, zero carbon, zero calorii, zero poluare fonică. În Franța, Eric Zemmour, viitor candidat la prezidențiale, pledează acum pentru „imigrația zero”. În Quebec, ministrul Transporturilor, François Bonnardel, anunță că visează la un „record zero” pentru accidentele în care sunt implicate vehicule de teren. Am intrat în era țintelor zero. Ne confruntăm cu o lume mai preocupată ca niciodată de limitele ei de tot felul, o lume finită, o lume în căutare de absolut și stabilitate.

Occidentul obosit de viață

Occidentul nu mai trăiește: există. Ce reprezintă zero dacă nu numărul absenței și a golului, când viața este exact invers? Odinioară campion al creșterii nelimitate, Occidentul visează acum la carantina lejeră, la munca de acasă și uneori la recesiune economică, obosit de mișcarea necruțătoare pe care el însuși a declanșat-o odată cu globalizarea. Occidentul nu mai visează la abundență, ci la austeritate. Tânjește după odihnă după ce a forțat alte civilizații să iasă din imobilitatea lor, își îmbină oboseala cu dorința de permanență a ecologismului.

Regulamente, control, blocaje: Occidentul a trecut de la acțiune la reținere. Nu mai vrea să-și împingă din ce în ce mai mult limitele, ci să le restabilească pe cele vechi și să creeze altele noi. După ce aproape toate au fost desființate, Occidentul restabilește granițele între grupuri prin multiculturalism, dar și între indivizi prin sanitarism.

Când wokism-ul și sanitarismul converg

Am intrat într-o lume care nu mai vrea să miroasă respirația vecinului său. Statele lucrează pentru a neutraliza instinctul mulțimii prin intermediul noilor dispozitive tehnologice, pentru a îmblânzi viața pe care preferăm să o încadrăm și să o canalizăm, dacă nu reușim să o reprimăm total.

Occidentul este locuit de un impuls morbid. Cum să nu vedem în triumful tuturor acestor puritanisme populare victoria lui Thanatos asupra Erosului, victoria unei viziuni sterile asupra existenței umane? Islamismul nu este singura ideologie în joc. Există concordanțe între wokism și sanitarism. Primul urmărește să elibereze societatea de toate formele imaginabile de opresiune patriarhală și „colonială”, în timp ce al doilea își propune să o elibereze de cele mai mici urme ale unui virus la fel de imposibil de eradicat în întregime. Împotriva virusului colonizării, împotriva coronavirusului.

Lumea ca „safe space” global

Ne dorim din nou o societate pură, în timp ce puritatea necesită îndepărtarea forțelor vii, considerate ostile instaurării Binelui. Un proiect de reabilitare a dorinței de unitate fundamentală contrară liberalismului. Puritanismele în vogă se bazează pe logica spațiului sigur (safe space) născută în universitățile americane, adică pe această idee de spațiu 100% sigur. Securitatea este esențială într-o societate demnă de acest nume – violența este inacceptabilă – dar a face din ea un absolut este o utopie periculoasă.

Astăzi, ar fi vorba de extinderea zonei de confort a indivizilor pe cât posibil, de parcă statele nu ar avea alte scopuri decât să asigure siguranța membrilor lor atomizați. Sănătatea lor, identitatea, securitatea ecologică și psihologică în special, prin asigurarea menținerii bulei lor împotriva unei jungle din jur care le poate pune în pericol integritatea fragilă.

Pandemia de Covid-19 a arătat cum societățile occidentale și-au dezvoltat apetitul pentru control după decenii de liberalism. Nu mai visăm la mai mult, ci la mai puțin și chiar la nimic, într-o inversare uluitoare.

Sursa: Caseur