Kilo fierbea de indignare. Auzise remarca Bibliotecarului Eretic şi încerca să-i repereze vocea, ca să-i poată răspunde. Construia o replică acidă, adecvându-i un ton tăios. N-a reuşit decât să emită o frază stropşită: „Domnule, oricine aţi fi de fapt, nu vă permit să spuneţi despre motanul nostru că are minţile rătăcite!”.
Vocea Bibliotecarului Eretic a căzut în falduri moi, ca o catifea de Catanzaro: „Eu nu i-am pus – încă – motanului vostru, poreclit Tatăl Căutării, un diagnostic. M-am mărginit să constat un paradox: Tatăl Căutării, tocmai el, s-a rătăcit. O frumoasă licenţă poetică – Tatăl Căutării, Rătăcitul… Asta după ce Lima v-a oferit o metaforă ingenioasă: Diamantul”.
Lima era descumpănită. Nu înţelegea la ce se referă Bibliotecarul, care simţind asta, a continuat: „A sugerat că doar doctorul Yalom, adică Diamant, un discipol îndărătnic al doctorului Freud, poate tăia clopotul de sticlă al pierderii de sine care s-a aşezat deasupra motanului”.
„Nu m-am gândit la asta”, a replicat Lima. „Sunt sigură însă că un psihanalist l-ar putea… întoarce în sine, ca să folosesc tot o formulă poetică”.
„Recunoaşte că i-ai pus deja un diagnostic!”, a bruftuluit-o Charlie.
„Mda, m-am gândit la ceva…”.
A întrerupt-o Kilo, cu riscul să-l audă Angrosista de Belele: „Nu e nimic patologic. E mai degrabă penal: cineva i-a şterpelit memoria. E firesc să nu… să nu se mai vadă, să nu se mai recunoască pe sine”.
„I-a fost furat cel de-al şaselea simţ – propriocepţiunea”, a conchis sfioasă Lima.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook