Liliacul sub acoperire obosise tot încercând să-şi pună ordine în idei – erau greu de mutat de colo-colo, cântăreau ca nişte pietre de moară.
L-a întrebat pe Câinele Negru cu voce stinsă: „De ce comoara pe care o păzeşti e ferecată cu 7 chei?”.
„Nu eu păzesc comoara, prietene. Comorile se păzesc singure. Şi nu sunt 7 chei, ci 7 lacăte, după cum bine vezi”.
„Deci 7 chei, câte una pentru fiecare lacăt”.
„O singură cheie deschide toate cele 7 lacăte”.
„Un şperaclu?”.
„Spune-i şperaclu”.
„Dar de ce e nevoie de 7 lacăte, dacă zici că orice comoară se păzeşte singură?”.
„Nu ştiu, o s-o întreb”.
„Vorbeşti cu comoara?!”.
„Uneori. Mult mai rar decât mi-aş dori…”.
„Mă gândesc cum poate să arate un şperaclu care face să cadă şapte lacăte”.
„Cum arată un cuvânt întrebi? Arată în vreun fel?”.
„Am priceput, Camera comorii se deschide cu un cuvânt magic… Îl ştiu! Îl aud, fiindcă a rămas cuibărit în pereţi.. Îl aud bine, se zbate să scape…Pare a fi un cuvânt cu aripi…”.
Câinele i-a făcut semn să tacă.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook