În situații de criză
Toată lumea intră-n priză,
Numai că mintea panicată
E una închisă.
E riscant să trăim ce trăim,
Există riscul să ne înrăim.
Se iau măsuri, se fac protocoale,
Unii cu știința alții cu Doamne-Doamne,
Se închid teatre dar nu și biserici,
Cică biserica și ai săi clerici
Nu se supun autorităților pământești,
De parcă virusu’ te ia după de-al cui ești.
S-au interzis adunările de peste 1000 de persoane,
Oare ține de cifre sau de date umane?
Poți să ai 1000 de oameni care n-au nimic
Sau 100 din care măcar 10 sunt pentru virus plic.
E o situație generală la scară mondială
Iar unii abia acum află de mâini și cum se spală
Dar nu-mi dau seama de noi, ce fel de nație suntem,
Din reacțiile de pân’ acum, nu mi-e clar cât putem,
Suntem un popor paranoic sau cu „complexul superman”?
Daca crește viteza suntem parapet sau super tren?
Până atunci atenție și calm,
Acum e foarte ușor să turnăm gaz pe napalm.
Neștiind ce urmeaza,
Cosmin Dominte – mă feresc de isterie ca de măgăruș.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook