Liliacul sub acoperire ştia că Bibliotecarul Eretic îi citeşte gândurile. Avusese sub ochi, cu multă vreme în urmă, câteva note despre Cartea Semnului. A început, în mare grabă, să-şi umple mintea cu tot ce-şi amintea, ca – dacă ar fi scotocit – cel care se lăuda că e diavolul însuşi să fie convins că ştie tot.
… Era o carte stranie, un smârc de idei în care puteai oricând aluneca. Cabaliştii din Gerona făceau cu mare precauţie referiri la ea, de teamă să nu răstoarne ordinea lumii.
În centrul înfricoşătoarei demonstraţii stătea litera „shin”, penultima a alfabetului ebraic. În cuvântul „Shaddat”, care desemnează unul dintre numele lui Dumnezeu, „shin” avea, la începuturi, o ramură în plus, a patra, care s-a pierdut. Concluzia cărţii era că din alfabet lipseşte o literă. Atunci când litera va fi descoperită, Tora îşi va schimba înţelesul. Lumea îşi va schimba înţelesul, pentru că – regăsind-o şi pe a douăzeci şi treia – cele douăzeci şi două litere ale alfabetului se vor combina altfel.
Înaintea Genezei, literele trăiau în devălmăşie, „foc negru pe foc alb”. Abia din Ziua Întâi au început să se aşeze în cuvinte.
Cine o descoperea, cu cea de-a douăzeci şi treia literă putea să transforme lumea. Adevăratele nume ale lucrurilor, înlocuite după distrugerea celui de-al doilea Templu, i s-ar fi arătat aceluia în toată strălucirea lor.
Delta, liliacul sub acoperire, a înţeles ce căuta Bibliotecarul Eretic să smulgă din mâinile lui Dumnezeu: Puterea.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook