Limei, Indiei, lui Bravo şi lui Delta li s-a alăturat Alfa. Auzise ultima parte a conversaţiei şi întrebarea „Ce om serios se mai apucă astăzi de citit?”. Era clar că şi-o pusese şi el, în altă formă, şi voia să le împărtăşească un gând: „India v-a pus o întrebare corectă, deşi nu destul de îngrijorată. Mai nimeni nu citeşte pe lumea asta. Omenirea e într-o răscurce. Toată înţelepciunea s-a comprimat în aplicaţii. Pentru orice dilemă există o aplicaţie”.
Între timp, în jurul lor se adunaseră şi ceilalţi – Charlie, Delta, Echo, Foxtrot, Golf, Hotel, Juliett, Kilo şi motanul, zis Tatăl Căutării.
Nu-l văzuseră niciodată pe Alfa atât de abătut. A continuat pândindu-şi fiecare idee ca s-o scoată din minte: „Aplicaţiile sunt ca hrana pentru astronauţi. Nu încarcă spiritul decât cu un soi de înlocuitori. Cărţile, hrana sănătoasă a spiritului, nu mai slujesc nimănui. Doar noi, şoarecii de bibliotecă, le mai păstrăm în metabolismul nostru – doar am ros o viaţă la ele. Poate că asta e misiune, pentru momentul în care toate bibliotecile vor fi strânse ca nişte imense gunoaie de celuloză şi aruncate în tomberoane digitale. Aţi mai văzut pe cineva intrând într-o bibliotecă? Procesul de curăţire a început”.
Avertismentul lui Alfa l-a scos din muţenie pe Kilo: „Ne dai o veste bună: noi suntem custozii memoriei omenirii”.
Charlie l-a înfruntat violent: „N-ai înţeles că omenirea nu mai are nevoie de memorie? Că se îndreaptă candidă spre viitor, din aplicaţie în aplicaţie?”.
„Gândeşte pentru ea inteligenţa artificială. Interesant e cum definesc algoritmii ceea ce noi numim viitor”, a adăugat Golf.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook