Când a auzit din cotlonul ei despre Ţara Turcoazelor, Lima a început să viseze albastru-verzui… Dar ierbivori, zăvorâţi, dentriţi, încremeniţi, stâlpnici? Fiinţele pe care le înşiruise Bravo o speriau.
Răsfoia febril în minte tot ce citise vreodată despre nestemate, încredinţată că orice ar fi căutat nu poate fi ascuns decât între coperţile unei cărţi.
Obosise scotocind, când s-a apropiat Delta: „Dacă vrei să găseşti comoara, caută în Pateric”. Apoi s-a atârnat deasupra capului ei, legănându-se ca un candelabru bătut de vânt.
Lima s-a aşezat pe ultimul raft al minţii şi a deschis Patericul.
Prin spatele ochilor închişi îi treceau nume stranii: avva (părintele) Anub, avva Euprepios, avva Eudaimonos, avva Kronios, avva Pambo, avva Sisoie, avva Foca, avva Or.
S-a oprit la cel mai mare dintre cei numiţi Macarie. Într-o zi, întorcându-se în chilioara lui, acest părinte Macarie a surprins un hoţ care tocmai îi încărca lucrurile pe o cămilă, aşa că l-a ajutat inimos să-şi termine treaba. Numai că, după ce toate fuseseră rânduite, cămila refuza cu încăpăţânatre s-o ia din loc. Atunci Macarie s-a repezit în spatele colibei şi a adus tot ce mai avea – o săpăligă. A pus-o în spatele cămilei şi i-a zis hoţului: „Fiule, asta căuta cămila. Acum puteţi merge în pace”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook