Total dezinteresată de arta războiului cu covidul, Lima frământa o nedumerire, pe care într-un tîrziu le-a aşternut-o tuturor: „Credeţi că Pilat din Pont s-a spălat pe mâini cu săpun de Alep?”.
Charlie ar fi răspuns tăios „Şi-o fi adus destul săpun de la Roma”, dar s-a răzgândit.
Lima s-a ţinut o vreme de întrebarea ei ca de coada unui zmeu, apoi a înălţat alta: „Credeţi că Isaac Sirul a trecut şi pe-aici?”.
Răspunsul lui Alfa a sunat în doi peri: „Pe-aici, prin Alep, pe Aleea Lunetiştilor? Nu, dar îl aşteptăm”.
„Isaac Sirul e aceeaşi persoană cu Efrem Sirul?” .
„Numai dacă admitem, dragă Lima, că pe pământ, de la Facere până la Înviere, n-a existat decât un singur om. Altminteri, pe Issac Sirul îl găseşti în volumul X al Filocaliei şi pe Efrem Sirul în Pateric. Privită prin cătarea puştii, distanţa de vreo trei secole dintre ei nici nu se observă”. Alfa râdea fără veselie.
Echo şi-a dres vocea, până a nimerit intonaţia potrivită: „Efrem e imnograf, un mare poet al Tainelor. El a scris <dragostea deschide uşile rugăciunii>. Tot el compus cântarea <Vino-ţi în sine, suflete>. Isaac Sirul e un uriaş teolog al tăcerii, convins că tăcerea va fi graiul Împărăţiei care ne aşteaptă”.
Era Săptămâna Mare, dar clopotele din Alep îşi înghiţiseră demult limbile.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook