S-au trezit în acelaşi timp, învăluiţi într-un miros ascuţit de dafin şi măslin. Nihaya, hiena ştirbă, dispăruse ca înghiţită de lumina zorilor.
„Săpun de Alep!” a strigat Lima. „Miroase a săpun de Alep!”.
„Suntem în Alep, a ce să miroase?”, a repezit-o Charlie.
Delta, liliacul sub acoperire îşi dezmorţea oasele: „E cel mai bun săpun din lume, dar nu cred că se mai fabrică”.
Echo i-a ţinut isonul declamativ: „Laurii au acoperit moaştele eroilor, măslinii au căzut sub mortiere…”.
Alfa îi privea cu o mină încruntată: „Aici n-au existat niciodată eroi”.
„Te înseli, prietene”, a intrat şi Bravo în vorbă. „Istoria, care e un şir de eşecuri – cine spunea asta? nu-mi mai amintesc – are pentru fiecare insucces eroii ei”.
„A zis-o Kissinger, dar n-a folosit cuvântul <eşecuri>, ci <eforturi eşuate>, ceea ce sună încă şi mai dramatic” a bombănit India, încercând să-şi scuture somnul. „Păcat că nu se mai fabrică săpunul cel mai bun din lume acum, când e atâta nevoie de el”.
„Pentru că… (Alfa şi-a dres vocea ca să pară mai autoritar) pentru că lumea se află într-o nouă dilemă securitară, adică atunci când o mare putere se înarmează suplimentar şi celelalte mari puteri simt nevoia să o ajungă din urmă. Astăzi e vorba despre săpun şi vaccinuri, mâine…”.
Lima a privit îngrijorată în jur: „Unde a dispărut Nihaya? Unde e năluca Tatălui Cărţilor? Unde s-a topit Albarun?”. A continuat să scruteze împrejurimile: „…şi de ce suntem tot pe Aleea Lunetiştilor?!”.
Pentru că ultima întrebare îi era adresată direct, motanul s-a pregătit să răspundă.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook