În faţa lor stătea dârz ca un bătrân sayd, cu dantelăria lui de piatră, celebrul hotel Le Baron, Albarun. A fost prins luni bune sub focul încrucişat al forţelor guvernamentale şi al rebelilor. Baronul a primit atunci cinci obuze de mortier şi a pierdut celebrul termometru din porţelan care ar fi împlinit astăzi 104 ani – cu opt ani mai tânăr decât prima cărămidă din fundaţie.
Îl priveau pe Albarun de pe trotuarul celălalt şi se simţeau din nou în miezul lucrurilor, ca în hotelul Pera din Pisicopole. Şi Baronul mişunase odată de uneltitori, colportori, conspiratori, spioni, freelanceri, şoptitori, orbitaţi cu toţii de o pletoră de atârnători, de împuterniciţi şi trimişi, de cocote colorate. Istoria vibra sub fiecare arcadă.
„În camera 202 a dormit Lawrence al Arabiei!” a strigat entuziasmat Bravo.
„Cine e acest Liorens?” a întrebat hiena ştirbă.
A lămurit-o Charlie: „Un tip care nu şi-a plătit consumaţia la bar. Dovadă chitanţa pe care o s-o vezi înrămată în hol”.
„Originalul e la British Museum” a precizat pedant Echo.
Bravo se sufoca de furie: “Nu-i adevărat! Minciună! Fakenews! A plecat în grabă, ca de obicei, în 1911, dar s-a întors şi a plătit-o în 1917. Nu erau decât 76 de piaştri şi 70 de parale otomane”.
Nihaya avea aerul că e pasionată de subiect: „Ce înseamnă feichiuz?”.
I-a răspuns tot Charlie: „Înseamnă minciună postmodernă”.
Hiena ştirbă numită Sfârşitul deschisese ochii mari auzind cuvântul „postmodernă”. Acum îi plimba pofticioasă pe faţada hotelului.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook