Cultură, cultură… și se jură că nu fură.
Arta românească e într-o perioadă dură,
Mulți dau din gură, se luptă pe poziții,
Grupuri, grupulețe, cu diverse petiții.
Sub pretextul salvării, unii se vor Mesia,
Meseria pare mână-n mână cu gălăgia,
Împărțeală de fonduri pe combinații,
Pe principiul „luăm noi ca să nu ia alții”.
Teatrul independent devine inexistent,
Cel de stat sângerează bani, latent,
Indemnizația începe să joace feste,
Termenul de înscriere e ca în poveste:
A fost odată și acum se tot mută,
Dar nimeni nu anunță, mișcarea e mută.
Doamne ajută și cu taxele, vâlvă multă,
Impozitul vine, Ministerul n-ajută.
Toată lumea promite, nu se face nimic,
Artiștii stau acasă, se sting, câte un pic,
Victime într-un joc politic pe o coală,
Iar scena? Scena rămâne goală.
Cu scepticism față de viitor și de administrația actuală,
Cosmin Dominte – artist independent.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook