Ivermectina| Un mit sau un miracol împotriva Covid-19? „Ar fi grozav să funcționeze, dar nu avem dovada, pentru moment”

Unii văd ivermectina ca pe o speranță de a pune capăt pandemiei Covid-19. Antiparazitarul, utilizat în special împotriva scabiei, este prezentat de susținătorii săi ca fiind eficient împotriva formelor severe de Covid. Pe rețelele de socializare, utilizatorii au lansat o campanie masivă pentru a solicita Organizației Mondiale a Sănătății aprobarea medicamentului, prin hashtagul #BeBraveWHO (fii curajos OMS). O cerere puternic sprijinită de unele personalități politice.

Pe de altă parte, agențiile de sănătate din multe țări – Franța, SUA, Elveția, Mexic etc. – dezaprobă în mod oficial utilizarea în afara studiilor clinice. Același lucru este valabil și pentru Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și pentru Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care atenționează asupra absenței dovezilor științifice în favoarea eficacității ivermectinei.

Ne confruntăm cu o nouă hidroxiclorochină, o moleculă care, în ciuda speranței imense pe care o stârnește, nu transformă lupta împotriva Covid?

Interesul pentru ivermectină – mai bine cunoscută sub numele comercial Stromectol – provine dintr-un studiu australian publicat în mai 2020, care a arătat eficiență in vitro pentru SARS-Cov-2. Adică pe virusul crescut în laborator în celulele umane. Au urmat alte studii de acest tip, confirmând rezultatul. Oamenii de știință au preferat să rămână prudenți. „Studiile in vitro nu sunt întotdeauna predictive pentru ceea ce se poate întâmpla în viața reală, la om”, amintește Matthieu Roustit, profesor de farmacologie la CHU de Grenoble.

Cantitățile de ivermectină necesare pentru combaterea virusului s-au dovedit a fi foarte mari, de 15 până la 30 de ori mai mari decât cele utilizate în medicină. „Este un medicament pe care îl cunoaștem de foarte mult timp, dar îl folosim în doze mici. Nimeni nu are idee ce poate face dacă îl administram în cantități mai mari”, subliniază Nicholas Moore, profesor de farmacologie clinică la Universitatea din Bordeaux. „Pare foarte puțin probabil să putem obține o concentrație pulmonară eficientă (zona de atac prioritară a virusului) cu dozele utilizate de obicei în tratamentul scabiei”, subliniază Matthieu Roustit.

Un mecanism de acțiune care nu e clar definit

Traseul merită să fie explorat în continuare. În același timp, se elaborează ipoteze pentru a explica modul în care acest medicament ar putea reuși să distrugă virusul. „Mecanismul nu este cunoscut până în prezent. Ivermectina acționează asupra mai multor paraziți, atașându-se de elementele situate la suprafața celulelor parazitare, canalele de clorură, care nu există în SARS-CoV-2”, relatează profesorul Jean-Luc Cracowski, șeful departamentului de farmacologie de la Spitalul Universitar Grenoble. Până acum, ivermectina nu s-a dovedit niciodată eficientă împotriva unei infecții virale. „Este un antiparazitar, dar există mai multe diferențe între un parazit și un virus decât între un elefant și un șoarece”, spune Moore.

Un total de 62 de studii au fost finalizate sau sunt încă în desfășurare, conform principalului registru internațional al studiilor clinice clinictrials.gov. Dr. Aurore Gouraud, șeful departamentului de farmacotoxicologie de la CHU de Lyon, a analizat rezultatele celor 48 de studii disponibile până în prezent, împreună cu echipa sa din proiectul MetaEvidence Covid. „Am creat acest instrument în martie 2020, pentru a analiza în timp real toate studiile științifice legate de potențiale tratamente pentru Covid-19”, explică ea. „Când ne uităm la cele mai bune studii privind ivermectina, nu se constată niciun beneficiu”.

Studii de slabă calitate

În acest sens, cei 5 oameni de știință intervievați de Le Figaro sunt la unison: eficiența ivermectinei nu a fost dovedită împotriva Covid.

„Au fost efectuate multe studii clinice, unele arătând o tendință de reducere a ratei mortalității”, explică profesorul Cracowski. „Problema este că, atunci când te uiți la aceste studii în detaliu, vezi că majoritatea sunt de slabă calitate, dacă nu chiar de foarte slabă calitate. Concluziile lor nu sunt solide, deoarece există un risc major de părtinire. Când analizăm doar studii randomizate de bună calitate, beneficiul dispare. Așteptăm să avem alte studii”.

Revista Prescrire – un punct de reper în ceea ce privește imparțialitatea, deoarece nu primește bani din partea industriei farmaceutice – a insistat la începutul lunii februarie asupra fragilității rezultatelor disponibile. „În ciuda a zeci de studii efectuate, nu s-a demonstrat că ivermectina este eficientă în tratamentul sau prevenirea Covid-19”, concluzionează analiza.

Curând ar trebui să fie disponibile date mai solide. „În general, studiile observaționale sunt pe primul loc, deoarece sunt mai ușor de realizat, dar prezintă și un risc mai mare de a ajunge la o concluzie greșită, față de studiile clinice”, rezumă dr. Gouraud, care observă că majoritatea studiilor deja disponibile provin din India, Bangladesh sau America de Sud. „Este nevoie de timp pentru a face un studiu bun, cu un număr semnificativ de participanți.” Și adaugă: „Nu trebuie să ne încredem orbește în date, sub pretextul că sunt produse de oamenii de știință. Nu toate studiile sunt la fel, avem grile de evaluare stricte pentru a încerca să le distingem pe cele bine făcute de cele prost realizate”.

Premiul Nobel și citatul greșit

De câteva zile, susținătorii ivermectinei transmit o declarație șocantă pe rețelele de socializare, atribuită prof. Satoshi Ōmura, laureat al Premiului Nobel pentru medicină în 2015, pentru descoperirea acestei molecule antiparazitare. „Interzicerea ivermectinei împotriva Covidului este ca interzicerea penicilinei în momentul descoperirii acesteia”, ar fi spus omul de știință japonez.

Pr. Ōmura a comparat ivermectina și penicilina într-un articol publicat în martie, dar în următorii termeni: „Dacă eficacitatea ivermectinei împotriva Covid-19 ar fi confirmată prin cooperarea cercetătorilor din întreaga lume și dacă utilizarea sa s-ar face pe scară largă, ar putea fi de un mare beneficiu pentru omenire. Ar putea fi chiar comparabilă cu beneficiile conferite de descoperirea penicilinei”.

Prudența este mama siguranței

Pentru ivermectină, ca și pentru hidroxiclorochină acum câteva luni, găsim aceeași retorică din partea susținătorilor săi: molecula a fost deja utilizată cu succes în alte țări, dar este interzisă cu bună știință de către autoritățile sanitare din Europa, deoarece nu are profitabilitate pentru companiile farmaceutice. „Ni se spune: căutați în Brazilia, India, Chile, funcționează! În realitate, situația nu este mai bună decât în ​​alte zone, dimpotrivă”, răspunde profesorul Moore. „Ni se mai spune că nu costă mult, în jur de 9 euro cutia. Dar pârâurile mici fac râuri grozave. Un produs ieftin pe care îl folosești mult ajunge să fie foarte scump. Paracetamolul este un bun exemplu”.

„Istoria se repetă cu aceiași oameni care răspândesc aceleași argumente ca și pentru hidroxiclorochină”, atenționează profesorul Nicholas Moore. „Există acum un consens global foarte, foarte clar în ceea ce privește hidroxiclorochina: nu este eficienta împotriva Covid-19 și nu fără efecte secundare. Ivermectina, mi-aș dori să funcționeze, ar fi grozav. Dar, pentru moment, nu avem dovada”.