Ivermectina divizează lumea medicală și provoacă disensiuni între oamenii de știință

În Franța, totul a început cu o casa de bătrâni în Seine-et-Marne. Dr. Charlotte Bernigaud, dermatolog la spitalul Henri-Mondor din Créteil (Val-de-Marne), este chemată urgent acolo, chiar înainte de începerea pandemiei, pentru a trata o epidemie de scabie. Ea prescrie ivermectină tuturor angajaților și rezidenților. Este remediul clasic, o moleculă folosită de zeci de ani pentru combaterea diferiților paraziți. Câteva zile mai târziu, un prim caz de Covid-19 este identificat în respectiva unitate. Rapid, sunt suspectate alte zece cazuri. La acea vreme, testele PCR nu erau sistematice. Împotriva tuturor probabilităților, în timp ce epidemia face ravagii în multe case de bătrâni din Franța, aici este sub control. „Nu au existat spitalizări și decese”, explică medicul pentru Le Figaro.

În același timp, este lansat primul studiu australian privind eficacitatea in vitro a acestui medicament împotriva Covid-19. Charlotte Bernigaud face legătura. Se desfășoară un studiu comparativ asupra tuturor caselor de bătrâni din departament, în timpul primului val Covid. „Aici am avut o rată de incidență a Covid de 1,4%, comparativ cu 22,6% în celelalte unități. Rata mortalității a fost zero, față de 4,9%, în medie, în casele de bătrâni ”, continuă ea.

În întreaga lume, au fost efectuate apoi zeci de studii. Unele prezintă efecte ale ivermectinei împotriva Covid-19, altele nu. Este posibil să acționeze două mecanisme: inhibarea receptorilor nicotinici sau a importinei, o substanță care permite virusului să pătrundă în nucleul celulei. Din lipsă de resurse, niciunul dintre studii nu este efectuat cu un grup suficient de mare de pacienți și cu o metodologie suficient de solidă. Însă autoritățile sanitare din anumite țări, cum ar fi Bolivia sau Peru, promovează acum utilizarea medicamentului pe scară largă. În Europa, Slovacia și Republica Cehă au comandat 10.000 de cutii.

Unele somități din domeniul medical vorbesc de câteva luni în favoarea utilizării acestei molecule împotriva Covid-19. Laureatul Premiului Nobel pentru medicină în 2015, Satoshi Omura: „Mecanismele de acțiune (ale ivermectinei) sunt eficiente atât în ​​prevenirea infectărilor, cât și în reducerea simptomelor” Covid-19, explică el pentru presa japoneză. Profesorul Jean-Pierre Changeux, cercetător în biologia celulară, membru al Academiei de Științe, profesor onorific la Collège de France a publicat în noiembrie 2020 un studiu in vivo asupra hamsterului auriu, ajungând la concluzia că molecula „ar trebui considerată un candidat promițător anti-Covid-19”.

„Nivel scăzut de dovezi”

În opozitie, mai mulți specialiști în boli infecțioase s-au mobilizat pentru a critica medicamentul. Într-un articol publicat la sfârșitul lunii ianuarie, Institutul INSERM a subliniat „prejudecăți metodologice și, în consecință, un nivel scăzut de dovezi” al studiilor. Revista Prescrire consideră că, „în practică”, ivermectina nu are „o eficacitate clinică demonstrată”. Dominique Costagliola, director adjunct al Institutului Pierre-Louis de Epidemiologie și Sănătate Publică din Franța, intervievată de The Conversation, este de acord: „Există puține studii publicate, […] nu putem concluziona nimic din ele. […] În general, trebuie să încetăm să ne lansăm în explorări nesfârșite de idei care nu se bazează nici pe o rațiune farmacologică, nici pe o rațiune preclinică. Dacă aceste tratamente miraculoase ar exista, cum ar fi ivermectina […] evident că le-am folosi”, spunea medicul Karine Lacombe, la sfârșitul lunii ianuarie.

Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) spune că „datele disponibile nu acceptă utilizarea ivermectinei pentru Covid-19 în afara studiilor clinice”.

„Nu am niciun mesaj politic de transmis”, spune dr. Charlotte Bernigaud, dermatolog la spitalul Henri-Mondor din Créteil

Eficacitatea se obține doar cu doze „mult mai mari decât cele […] autorizate în prezent”, notează EMA. „Doze care nu pot fi administrate oamenilor”, subliniază Dominique Costagliola. Fals, replică apărătorii moleculei. Ei spun că această eroare a fost demult corectată. „Rezultate preclinice pozitive se obțin la hamsteri, cu concentrații de ivermectină de 400 micrograme/kilogram. Aceasta este ordinul de mărime folosit […] la oameni „, explică Jean-Pierre Changeux pentru Figaro.

Charlotte Bernigaud, cu o echipă de virusologi de la spitalul Henri-Mondor din Créteil, explică faptul că a reprodus celebrul studiu al cercetătorilor australieni, cu doză de bază. „Am reușit să obținem același rezultat ca și ei, cu o cantitate de moleculă redusă cu un factor de 10”, afirmă ea. „Comunicatul de presă al EMA consumă prea multe rânduri în care vorbește despre așa-numita doză prea mare. Este o prejudecată dovedită în comunicarea lor”, crede Christophe Douat, președintele consiliului de administrație al MedinCell, laborator din Montpellier care lucrează la un tratament pe bază de ivermectină pentru a preveni apariția Covid-19.

Evitarea „efectului Raoult”

Discursul este același cu cel folosit împotriva hidroxiclorochinei: ivermectina este abandonată, în favoarea vaccinurilor. Este ieftin de produs și fără brevet, ar fi neatractiv pentru laboratoarele mari.

Pentru oamenii de știință care doresc să demonstreze eficacitatea ivermectinei, interferența politicienilor – dar și a multor voci influente din sfera complotistă – este absolut contraproductivă. Ei așteaptă efectuarea unui studiu adecvat de către autoritățile sanitare. Vor să evite cu orice preț efectul „Raoult”. „Nu am niciun mesaj politic de transmis, spune Charlotte Bernigaud. Suntem doar medici care încearcă să avanseze. Există piste de explorat. Trebuie să fim capabili să ne oferim mijloacele necesare pentru a soluționa această situație. Este necesar să se facă studii serioase, care să corespundă cu ceea ce se așteaptă de la agențiile de reglementare”, susține David Heuzé, șeful departamentului de comunicare al laboratorului MedinCell. Pentru a-l îndeplini,  lipsește, potrivit lor, voința politică și mijloacele financiare.