Cu Zopa alături de ei, pregătită să-i coboare de pe acoperişul lumii, Echo părea că vrea să tragă de timp: „E ceva ce nu înţeleg…. Dacă frica e experimentul la care ne-am oferit voluntari ca să salvăm lumea, de ce nu ne-am duce pur si simplu într-un laborator? Om fi noi şoareci de bibliotecă, dar nici în laborator nu ne simţim stingheri. Şi-apoi sunt mulţi care confundă şoarecii de bibliotecă cu şoarecii de laborator. Iar când spui experiment, spui laborator”.
Pe chipul Limei se citea descumpănirea ca într-o carte pentru copii scrisă cu litere mari de tipar: „Deci, avem o nouă dilemă – in vitro sau in vivo? Despre asta vorbim acum?”.
Delta a sărit peste întrebarea Limei, adresându-i-se direct lui Echo: „Lumea însăşi e un laborator”.
„Ba lumea e un experiment!” s-a înfoiat Charlie.
„Ce e lumea?” s-a întrebat ironic India.
Zopa îşi muta privirea de la unul la celălat, neştiind de unde să-i apuce ca să-i poată coborî de pe munte. O aştepta pe Amitra.
„Megem la Alep” a decis Marele Preţios.
„Bine, dar până în Alep sunt 6.590.551 de paşi!” s-a îngrozit Hotel.
„Cum o să ajungem nevătămaţi acolo?!” a făcut Bravo ochii mari.
„Întrebarea corectă e cum ajungem acolo, vătămaţi sau nevătămaţi” a ţinut Charlie să aibă ultimul cuvânt.
Vocea Bibliotecarului Eretic le-a înlocuit o spaimă cu alta: „Sunt singurul care vă poate duce la Alep”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook