Un an de pandemie prin ochii copiilor. „Este ciudat să vezi adulții panicați”

Pe 12 martie 2020, Emmanuel Macron a anunțat închiderea școlilor, în încercarea de a stopa epidemia. Un an mai târziu, copiii povestesc pentru Le Figaro cum au trăit perioada pandemică. Între luciditate și detașare, sunt martorii unui fenomen care le-a zguduit inocența.

„Cea mai urâtă zi de naștere din viața mea”

Paulin, 11 ani

„Macron a spus la televizor: „Este un război”. M-am distrat cu fratele meu, am luat o armă de jucărie și m-am prefăcut că îl împușc. Apoi, mama s-a enervat: „Liniștiți-vă, nu este deloc amuzant!”. Am înțeles că era îngrijorată, că era grav. Părinții mei au încercat să nu arate, dar se vedea că sunt supărați. Este ciudat, totuși, să îi vezi pe toți acești adulți în panică”.

Ninon, 10 ani

„Îmi amintesc clar ziua în care am auzit prima dată de coronavirus. Bunicul și bunica veniseră să aibă grijă de mine, coloram în sufragerie. Vorbeau despre asta la televizor, spuneau că a început în China. Bunica mi-a spus să nu-mi fac griji. Apoi, câteva săptămâni mai târziu, mama a intrat în dormitor și a spus: „Ninon, nu te mai duci la școală, vom fi închiși”. Și aveam lacrimi în ochi, am spus: „Nu vreau, de ce?”Nu am crezut deloc. Mi s-a spus că se va rezolva!”.

Elliott, 8 ani

„A fost cea mai urâta zi de naștere din viața mea. Ar fi trebuit să o sărbătoresc la karting, cu prietenii mei, sâmbătă după-amiază. Mama a vrut să anuleze cu două zile înainte. Prietenul meu William a spus că mama mea este „paranoică”. Pe 16 martie este ziua mea. Am făcut o petrecere cu părinții și frații mei. După tort, a fost discursul președintelui, iar fratele meu s-a certat cu părinții pentru că voia să meargă să-și vadă iubita. Sincer, a fost destul de rău”.

Primăvara 2020: „Seara, urmaream numărul de morți la televizor”

Ninon, 10 ani

„M-am plictisit, îți dai seama. Mă învârteam în cerc în camera mea. Înainte de asta mergeam cu bicicleta, mergeam în port, mă duceam cu mama la supermarket. Dar mi-a fost foarte dor de școală pentru că, punctul 1, îmi văd prietenii acolo și, punctul 2, îmi place să învăț. Îmi plăcea foarte mult de învățător. Pentru a avea o ocupatie, mi-am facut ordine în lucruri și am sunat-o pe prietena mea Margaux, pe video, ca să ne jucăm online. Dar uneori nu aveam semnal. Altfel, am construit o cabană în grădină cu tata”.

Thelma, 14 ani

„M-am bucurat că școala s-a oprit, pentru că anul ăsta am avut colegi foarte ciudați. Problema este că au existat multe certuri cu prietenele mele pe TikTok și Snapchat. Din moment ce nu le-am putut vedea, nu am reușit să ne împacam. Am început să mă plictisesc foarte mult. Am stat în camera mea, am urmărit seriale. În sufragerie, părinții mei lucrau tot timpul. Amândoi sunt avocați. Seara, îl urmăream pe ministrul Sănătății anunțând numărul morților, dar nu prea am crezut. De fapt, m-am simțit puțin departe de toate”.

Émile, 9 ani

„Ceea ce mi-a lipsit cel mai mult a fost să merg la bunici pentru zilele de nastere. Ne place să pregătim mese cu familia și verisorii mei pentru evenimente. Îmi place foarte mult să-i văd: sunt Paul, Colin, Clément, Léon, Augustin, Élise, Charlène, Camille … Ne înțelegem bine. Este important să te bucuri de familie. Aici l-am avut doar pe fratele meu mai mic, are șase ani. Uneori ne jucam împreună, dar el este enervant și a trebuit să-l suport. Nu spun că eu sunt întotdeauna bun, dar el se vaita foarte mult totusi. „

Vara: „Bunicul a murit pe 26 iulie”

Paulin, 11 ani

„Bunicul a murit pe 26 iulie. A luat coronavirusul la casa de bătrâni, în luna mai. Se simtea mai bine, așa că ne-am gândit că se va vindeca. Tata spunea mereu: „În familie, trăim până la 90 de ani, este o tradiție!” Am plecat în vacanță la La Rochelle. Și într-o zi veneam acasă de la plajă, iar unchiul meu l-a sunat pe tatăl meu. Am luat imediat mașina, nici măcar nu mi-am dat jos costumul de baie. Nu l-am văzut deloc pe bunicul meu după prima izolare”.

Robin, 15 ani

„Vacanța de vară? A început în aprilie! Sincer să fiu, am renunțat rapid la școală. Am avut întotdeauna multe lucruri interesante de făcut: lecții, sport, seriale… Dar adevăratele vacanțe au început după terminarea izolării. Cursurile nu se reluaseră, dar viața socială da. Am început să ies din nou, sa-mi văd prietenii, eram liberi. Ne-am simtit bine în vara asta anormală”.

Elliott, 8 ani

„Tatăl meu era foarte speriat că o să-și piardă slujba. Pentru că lucrează într-o agenție de turism. Există o mulțime de oameni care au vrut să-și recupereze banii pentru avioanele anulate. Mama mi-a spus să nu-mi fac griji. În cele din urmă nu și-a pierdut serviciul, așa că este în regulă”.

Toamna 2020: „Nu regăsesc atmosfera de la școală”

 Thelma, 14 ani

„Cu o zi înainte de a începe școala, am avut un mare atac de panică. Îmi făcusem geanta, mama mi-a cumpărat hanoracul pe care îl văzusem într-un magazin. Dar nu știu, am intrat în panică. Aveam în piept un cuțit imens care mă împiedica să respir. M-am simțit puțin pierdută, aveam impresia că m-am visat iar în izolare și, în același timp, că nu s-a terminat. Am avut dreptate, nu-i așa?”.

Ninon, 10 ani

„Sunt foarte fericită că mă întorc la școală. Mi-am regăsit sala de clasă, prietenele, biroul… dar nu regăsesc atmosfera. Nu avem voie să jucăm jocuri, să ne atingem, să lucrăm împreună… Și apoi, cu masca, nu este același lucru. Avem impresia ca mereu se întâmplă ceva îngrijorător”.

Iarna 2020: „Nu am mers de Crăciun la bunici”

Émile, 9 ani

„Școala nu mai e la fel. Există reguli noi tot timpul. La cantină, este foarte enervant. Trebuie să punem masca până când ajunge aperitivul, să o scoatem pentru a mânca, să o punem din nou în timp ce așteptam felul principal și la fel pentru desert. Este de-a dreptul dificil. În plus, suntem separați în timpul recreației, nu sunt cu toți prietenii mei. Tenisul de masă s-a oprit pentru că este un sport de interior. Îmi lipsește. Mai ales că nu eram foarte bun… tocmai începusem anul acesta, sper să nu-mi pierd antrenamentul.”

Elliott, 8 ani

„Nu am mers de Crăciun la bunicul și la bunica. M-a întristat. Crăciunul este frumos pentru că este la fel în fiecare an, este tradiție. Mâncăm tortul pe care l-a făcut bunica, ea face si foie gras. Anul ăsta, mama a cumpărat un tort gata facut. În plus, este prima dată când nu mai cred în Moș Crăciun. Ei bine, anul trecut mă mai întrebam, dar acum am văzut cadourile, așa că asta e”.

Ninon, 10 ani

„Uneori mă uit la pozele de dinainte și îmi spun:„ De ce nu purtam măști? Am senzația că va fi întotdeauna așa, că virusul va fi întotdeauna aici. Nu mă mai afectează. Cum mă voi întoarce la viața normală? Voi reusi să nu mă mai îngrijorez? În același timp, când mama mi-a spus prima dată despre izolare, am fost speriată dar, în cele din urmă, am trecut peste asta. Cel puțin mă liniștește dacă-mi spun că acum știu să reacționez”.