Raportul probleme de coagulare / persoane vaccinate cu AstraZeneca este mai mic decât cel identificat în populația generală

Știrile despre persoanele care fac cheaguri de sânge la scurt timp după administrarea vaccinului Oxford/AstraZeneca au devenit sursă de anxietate în rândul liderilor europeni. După un raport legat de un deces și trei spitalizări în Norvegia – cazuri în care au fost identificate probleme de coagulare a sângelui la adulții care au primit vaccinul, Irlanda și alte țări europene au suspendat temporar administrarea serului.

După cum a subliniat medicul-șef adjunct al Irlandei, Ronan Glynn, nu există nicio dovadă că acest vaccin provoacă cheaguri de sânge. Este o tendință umană obișnuită de a atribui un efect cauzal între diferite evenimente, chiar și atunci când el nu este prezent: spălăm mașina și a doua zi o pasăre își face nevoile pe capotă. Tipic. Sau, mai grav, cineva este diagnosticat cu autism după ce a primit vaccinul ROR – oamenii fac legături cauzale, chiar și atunci când nu există. Acum, oamenii au cheaguri de sânge după ce au primit un vaccin, ceea ce provoacă îngrijorare.

Care este „normalitatea”

Atunci când Agenția Europeană a Medicamentului spune că au existat 30 de „evenimente tromboembolice” după aproximativ 5 milioane de vaccinări, întrebarea crucială este: câte cazuri de acest tip ar fi normal să fie identificate, excluzând campania de vaccinare?

Trombozele venoase profunde (TVP) se produc la aproximativ o persoană din 1.000, anual. Pe baza acestor cifre, din 5 milioane de persoane vaccinate, ne-am aștepta la mai mult de 5.000 de TVP pe an sau cel puțin 100 în fiecare săptămână. Deci, nu este deloc surprinzător faptul că au existat 30 de rapoarte.

Calculul ar fi mai precis dacă am avea un grup de persoane cu aceleași caracteristici cu cele vaccinate, dar care nu au fost injectați. Din fericire, avem un astfel de grup. În studiile care au condus la aprobarea vaccinurilor în Marea Britanie, voluntarii au fost alocați aleatoriu pentru a primi fie vaccinul, fie un placebo. Toată lumea a raportat apoi orice efect advers pe care l-a avut, dar, în mod esențial, nimeni nu știa dacă a primit o doză activă sau una inertă. Prin compararea numărului de rapoarte din cele două grupuri, putem vedea câte „reacții” au fost cu adevărat datorate ingredientelor active și câte au fost legate de procesul de vaccinare sau s-ar fi întâmplat oricum.

38% dintre cei care au primit vaccinul real au avut măcar un tip de reacție adeversă. Dar, destul de surprinzător, 28% dintre cei care au primit placebo au raportat, de asemenea, un efect secundar. Rezultatele arată că procesul de vaccinare în sine cauzează aproximativ două treimi din totalul daunelor raportate.  Nu au existat dovezi ale riscului crescut la administrarea vaccinului AstraZeneca. Studiile Pfizer au avut rezultate similare, cu evenimente adverse mai ușoare sau moderate în grupa de vaccin, dar numere aproape identice de evenimente grave.

Cifrele din lumea reală

Testele au fost realizate într-un timp scurt, cu un număr relativ mic de voluntari și tind să includă persoane sănătoase, așa că trebuie să colectăm date din lumea reală pe măsură ce vaccinurile sunt implementate. În Marea Britanie, reacțiile adverse sunt raportate folosind sistemul „cartonașului galben”, prin care medicii raportează efectele secundare. Până pe 28 februarie, în jur de 54.000 de cartonașe galbene au fost raportate pentru vaccinul Oxford/AstraZeneca, din aproximativ 10 milioane de vaccinuri administrate (Pfizer are o rată ușor mai mică). Deci, pentru ambele vaccinuri, rata generală de raportare este de aproximativ trei până la șase cazuri la 1.000 de injectii. Asta înseamnă că un număr mult mai mare de efecte secundare sunt raportate în cadrul studiilor decât prin intermediul sistemului de cartonaș galben.

Majoritatea efectelor secundare raportate prin intermediul sistemului de cartonaș galben și în studiile randomizate sunt reacții directe la vaccin, cum ar fi durere în locul administrării sau simptome generale de tip gripal, cefalee, oboseală, febră și așa mai departe, care dispar în câteva zile.

Autorul articolului, David Spiegelhalter, este președintele Centrului Winton pentru comunicarea riscurilor și dovezilor de la Cambridge. Opinie pentru The Guardian