De azi te poți programa în etapa a treia,
Actorii pot și ei în sfârșit, vorba ceea,
Că până acum pupa doar cel angajat la stat,
Independentu’ e și falit și nevaccinat,
Țac-pac, așa-i la noi, prioritatea
N-are legătură cu necesitatea,
Dar gata, se poate, însă, te mai duci?
După tot ce se aude-ți faci, cu 7 mâini, cruci…
Morți anunțate dar neconfirmate,
Presupuneri și cancanuri, călduț vehiculate,
Tipuri de vaccin retrase că au probleme
În vreme ce țara geme de teoreme,
Pesemne, nimeni nu știe ce să mai creadă
După tot ce se petrece și ce le-a fost dat să vadă,
Să audă, să citească, multora le e frică:
Să rămâi fără sau să-l faci? Cine se riscă?
Te simți ca o frunză în vânt, număr pe o hârtie,
Se scrie o tragicomedie și nimeni nu știe
Dacă-i pandemie de covid sau de prostie.
E stilul românesc – totu-i o loterie.
Vizibil plictisit și iritat de niște costume care valorează mai mult decât oamenii care le poartă,
Cosmin Dominte – Ție îți mai vine să plătești taxe, când îi vezi? Oare unde se duc toate taxele românilor? Că e clar că nu se duc către o administrație competentă…
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook