Alfa se pregătea să-i dea un răspuns exhaustiv lui Charlie, care întrebase dacă în AntiCairo va exista un loc pentru demonstraţii anti-regim.

I-a luat-o înainte Echo: „Celebra Piaţă Tahrir rămâne pe loc, în vechiul Cairo. Ţi-a explicat Alfa care e ideea – în noul Cairo nu e nici molimă, nici foamete, nici frică, nici întristare, nici suspin”.

„Să înţeleg că Oraşul Morţilor rămâne, totuşi, pe loc?” a vrut să mai ştie Charlie.

„Dacă te gândeşti la viii care îl locuiesc, da. Rămâne pe loc”.

În India se ridica al doilea val de indignare: „Ce mare oraş mai e şi ăla din care sunt extirpate, ca nişte tumori, foamea, frica şi întristarea?! Nu poate fi decât o metropolă cu cele mai mari moschei, cei mai mari zgârie-nori, cele mai largi bulevarde, dar fără fiinţe vii…”.

„Vor exista, totuşi, nişte fiinţe vii…” a asigurat-o fără convingere Echo.

„Cine? Putred de bogaţii?” a insistat India.

„În primul rând ei. AntiCairo va fi un oraş costisitor. Dar asta nu-i o noutate. Se petrece dintotdeauna în interiorul marilor oraşe: bogaţii au cartierele lor, săracii pe ale lor. Problema pe care o rezolvă orice Neom sau orice AntiCairo e că nu se vor mai vedea unii cu ceilalţi, ca să nu se tulbure…”. Echo a dat să mai spună ceva, dar s-a hotărât în ultimul moment să tacă.

Pe buzele Limei tremura o concluzie: „Am înţeles. Înseamnă că nici adevărul n-o să mai aibă loc în noile metropole”.

Cei 12 au auzit atunci glasul Marelui Preţios: „Ce este adevărul?”.

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook