Nu știi ce vorbești și nu stăpânești
Subiectul dar ești pasionat să te cerți,
Mă ierți, dar de ce insiști?
De ce dacă ești trist vrei să-i vezi pe toți triști?
Nu miști în timp ce o faci pe insistentu’,
Doar confunzi opinia proprie cu argumentu’,
Tu nu discuți ca să ajungi la adevăr și bine,
Tu discuți ca să fie lumea de acord cu tine…
Ai buzunare pline de monede de schimb
Și replici ieftine de pus la zid, cu jind,
Vorbești despre tot dar nu cunoști nimic,
Filmul e mare dar proiectorul e mic.
Iar asta se vede, n-ai cum s-o ascunzi,
Ochiul privește capu’ nu gura cu care acuzi,
Mă scuzi, dar ești inutil și încurci,
Pe cadavre de discuții n-ai cum să urci.
Nici în ochii mei, nici în ai altora, clar,
Și nici în ai tăi că, de fapt, asta vrei… dar
Problema nu-i la alții, problema e în tine,
D-aia te cerți cu toți: ca să-ți crești stima de sine.
Cu dopuri în urechi din cauza atâtor oameni care zbiară, oriunde, oricui, nimicuri, de nefericiți ce sunt,
Cosmin Dominte – ce faci tu, nu e o soluție, îmi pare rău… e parte din problemă.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook