Actorii, chiar dacă-s ca nemuritorii,
În ceea ce cred despre ei privitorii,
Sunt tot oameni, sunt tot muncitori,
Oricât par de speciali sau uimitori…
Rătăcitori, cu dorința de a exprima, în lume,
Rele și bune, iubiri și spume,
Trădări nebune, Pilde, glume…
Vor să lucreaze, să facă sume.
Teatrele s-au deschis. Nimic de zis. Vis!
Cu reguli, pentru spectatori, de bun simț, Fără compromis, distanțare, măști, fix
Cum trebuie, după standardele actuale,
Dar problema e că actorii n-au protocoale
Și pentru ei. La vaccinare sunt în etapa 3,
Dar sunt obligați să joace, vrei, nu vrei,
Fără mască și distanțare, fără testare,
Și fără niciun fel de asigurare
A bunului demers, ca să-și practice meseria,
Dragă Minister al Culturii din România,
Dragă Primar General București,
În caz că nu știați și pentru dumneavoastră-s vești:
E nevoie de buget pentru astfel de măsuri!
Nu-i suficient să stăm la cabine cu măști pe guri…
Dorindu-mi un răspuns concret la întrebarea „Cum facem?”,
Cosmin Dominte – artist care vrea să-și desfășoare activitatea fără să simtă de fiecare dată când urcă pe scenă că pe lângă jucat în spectacol joacă și „Ruleta rusească” cu colegii.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook