11 februarie, o zi interesantă, în esență:
Ziua Europeană a Numărului unic de urgență
112, același și la noi,
La fel ca la ei dar mai mult pe foi…
Nevoi urgente, probleme grave,
Situații limită, circumstanțe grozave,
Persoane bolnave sau persoane firave,
În pericol, speră la persoane brave,
Care să intervină, ca o ultimă soluție,
Când le este peste puteri și precauție.
Numai că, la noi ambulanța vine dar nu știi când,
Că boala e drăguță, stă la coadă așteptând,
Poliția, la fel, până ajunge unde-o chemi,
Devine „locul faptei” nu „loc în care te temi”,
Iar mulți dispeceri îți răspund cu așa o greață,
De te fac să-ți fie rușine că încă ești în viață…
Ca român, evident că știi ce spun,
Cum se intervine și cât de pregătiți sunt,
Având atâtea exemple de „așa nu”,
Nu vrei să devii un așa exemplu și tu.
Mi se pare normal să nu știi de această zi,
Ce să mai zic de a sărbători?!
Să fii român înseamnă să previi
Pericolul de a fi în pericol ca să nu fii
Nevoit să apelezi la salvatori,
Că până te salvează cânți la harpă, în nori.
Gândindu-mă că în celelalte țări din UE se învață în școală despre 112 și se organizează vizite în astfel de centre pentru a promova acest număr și a arăta competențele celor implicați,
Cosmin Dominte – locuitor al unei țări, tot din UE, în care majoritatea cetățenilor ar prefera să apeleze direct la Sf. Petru decât să sune la 112, atunci când pericolul e aproape.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook