Timpul trece și senzația-i de rege,
Când nu se petrece ceva să-ți disece
Spiritul și viața… la călduț nu-ți arde fața,
La fierbinte tre’ să fii invers: rece ca gheața,
Dar cum să te știi și să deții
Informații despre tine și cum să fii,
Când n-ai făcut niciodată un pas în plus
Față de norma societății și baremul impus?
Dar pe la jumătate nu mai ești rege,
Începi să vezi clepsidra, ești pierzător care o drege,
Ai înțeles că o viață la călduț,
Nu-i viață, e procedură de struț.
„Capul în nisip, nu văd nimic, nu țip,
Nu zic, nu ies în evidență, evit
Și n-am ce să risc, n-am ce să pățesc”
Și poc, ești printre ăia care nu trăiesc
Ci doar supraviețuiesc și așteaptă livretul,
Ai trăit așteptând să compostezi biletul.
Apoi te întrebi despre ce lași în urmă,
În afară de a trăi pentru a mulțumi o turmă,
Foaia pare goală, aveai o singură coală,
În loc să scrii pe ea ai dat pe pereți cu cerneală,
În călimară nu știi cât a mai rămas
Și parcă acum te întorci la primul pas,
Așadar, dacă la început te simți rege,
La final ești un învățăcel ce abia înțelege…
Gândindu-mă că bine ar fi să fie invers,
Cosmin Dominte – vezi tu? N-ai cum să trăiești cu adevărat dacă te ferești mereu de viață.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook