București, București, ce murdar ești!
Te tot murdărești că ești prins în clești,
Între găuri în bugete și contracte malițioase,
Simți în oase cum devin străzile jegoase.
Gunoi cât cuprinde, bătălie-n primărie,
Șantierele apar deschise ca o prăvălie,
Nu-s îngrădite și curățate cum ar trebui să fie
Deși curățenia nu-i mare filosofie.
Praful sare peste tot, pietrele nu stau pe loc,
Sar in parbrize sau, dacă ai noroc,
Chiar în cap când stai calm la semafor
Și pac! Dansezi cu stelele verzi pe scena lor.
Bălți și noroi, gropile puhoi,
Au făcut niște balerini din noi,
Dacă sunt precipitații n-ai cum să stai în stații,
N-ai spații amenajate, te stropesc alții…
Dacă e uscat, e praf și smog,
Ieși din casă în alb intri în negru, la loc.
Iar administrația actuală o ia ca la școală,
Reduce curățenia ca să scadă-n cheltuială,
Pe foaie o fi eficient dar orașul, dacă ești atent,
Îți dă un sentiment de jeg permanent.
E ca și cum economisesc și nu mă mai tund,
Când scopul meu e să nu mai am părul lung.
Cu drag de ce ai putea fi,
Cosmin Dominte – locuitor de-al tău care-și dorește să vezi și zile mai bune.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook