Urmărind explicaţiile Indiei, le era clar că doar ca fantome înfometate puteau să ajungă rapid pe acoperişul lumii. Dar cum să-şi ridice frecvenţa propriilor vibraţii într-atât încât să reuşească? N-aveau nici o ideee şi părea că nici măcar Indiei nu-i era foarte clar.
„Ne trebuie câte o mantră” şi-a dat cu presupusul Bravo.
„Mantra ţi-o dă un maestru” l-a informt India.
„E clar, ne trebuie câte un maestru” a admis Bravo.
„E de ajuns unul singur pentru toţi” l-a lămurit India.
Echo părea să ştie ceva, fiindcă vorbea cu multă convingere: „Ca să ne transformăm în fantome înfometate trebuie mai întîi să studiem Perfecţiunile Transcendente”. A tăcut ca să savureze efectul sintagmei „perfecţiuni transcendente” asupra celorlalţi şi să audă eventualele obiecţii ale Indiei. Însă ea se cufundase în gânduri şi abia într-un târziu i se adresă direct motanului:
„Trebuie să-ţi spun tot, ca să poţi lua o decizie. În afara fantomelor înfometate, mai sunt şi alţii pe acoperişul lumii care se deplasează cu viteze neobişnuite. De pildă, lamele…”.
Charlie s-a entuziasmat: „Există şi cămile?”. India i-a răspuns scurt, ca să-şi poată continua ideea: „Cămilele lor fără cocoaşă sunt iacii. Eu vorbesc despre călugării învăţaţi. Între ei sunt şi sacerdoţii meditaţiei profunde, care – după trei ani, trei luni şi trei zile de recluziune – devin mai uşori decât pana păsării Jolmo şi umblă plutind. Iar când vor să se oprească se leagă cu lanţuri să nu-i ia vântul…”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook