Cei 12 botezaţi după alfabetul fonetic al NATO – Alfa, Bravo, Charlie, Delta, Echo, Foxtrot, Golf, Hotel, India, Juliett, Kilo, Lima – se lipiseră de motan ca lichenii.
Se pregăteau de ascensiunea spre acoperişul lumii şi încercau să-şi ia avânt.
Dintre toţi, Lima era cea mai îngrijorată. Chiţăia jalnic: „Cum va arăta lumea când vom ajunge noi pe acoperişul ei…?”.
Golf a încercat s-o încurajeze: „Ce contează cum va arăta lumea, cât timp o vom privi de unde trebuie?”. Şi a ţinut să adauge, ca să nu existe echivoc: „Adică de sus, cum o priveşte şi Creatorul ei”.
Charlie s-a înfuriat: „Blasfemie! Dumnezeu nu priveşte lumea de sus!”.
A primit replica împăciuitoare a lui Golf: „Nu la figurat, fireşte. Dar, la propriu, e sus. Acolo şade”.
Chiţibuşăreala lui Charlie se stârnise deja: „Cum adică <şade>? Da’ ce, e obosit? Nu huli!”.
Începuse şi Golf să se irite: „De când eşti tu bodygardul lui Dumnezeu?! Te crezi vreun arhanghel-ceva? Sau poate eşti, şi n-am observat noi, a treia persoană a Treimii? Ti-ai băgat prea repede capul în fotografie!”.
Charlie fierbea: „În fotografie, zici? Eşti voaior, nenorocitule! Te uiţi la poze cu Dumnezeu!”
Ca să încheie o gâlceavă care n-ar fi dus nicăieri, Golf a şuierat doar: „Rupătorule!”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook