„Asta e toată povestea?” l-a întrebat Charlie pe Rabbi Lempel care amuţise. „Nu mai urmează nimic? Ce s-a întâmplat în Ţara Smintiţilor? S-au trezit până la urmă la realitate?”.
Bătrânul i-a răspuns cu un aer resemnat: „Povestea asta nu s-a sfârşit încă…”.
Charlie a continuat să-l înfrunte: „Poveştile nu trebuie lăsate fără sfârşit, fiindcă se transformă în strigoi şi ne bântuie. Trebuie neaparat să-i născoceşti un sfârşit!”.
I-a replicat Echo: „Rabbi Lempel nu ne-a spus întreaga poveste, poate findcă nu suntem pregătiţi s-o aflăm pe toată. Eu o ştiu”.
„Dacă o ştii, vorbeşte!” l-a repezit Charlie.
Echo s-a uitat spre bătrân: „Îmi îngădui să continui povestea, învăţătorule?”.
Rabbi Lempel a zâmbit aprobator.
„După ce au ales între foamete şi nebunie în favoarea celei din urmă pentru că o considerau neletală, regele şi sfetnicul său de taină au hotârât să le pună un semn în frunte tuturor supuşilor şi lor înşişi. Sperau ca dimineata – când se vor privi în oglindă şi vor vedea semnul – să se întrebe ce reprezintă. Şi, tot frământându-se, să înţeleagă într-o bună zi că realitatea în care trăiesc e o iluzie”.
„Şi…?”. Charlie nu mai avea răbdare.
„Şi atât. Dacă nu i-ai auzit până astăzi pe unii care strigă să fie eliberaţi de amăgire, înseamnă că povestea continuă”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook