Covid-19| Metoda de monitorizare japoneză dă rezultate notabile. Ce fac europenii „este o pierdere de timp”

În Europa, când o persoană este testată pozitiv, autoritățile căută să afle pe cine ar fi putut fi infecta. În Coreea de Sud, China, Singapore sau Japonia, anchetatorii abordează problema invers și caută să afle cine a infectat persoana respectivă. Obiectivul: depistarea sursei infectării, a pacientului zero și a locului unde s-a format focarul, pentru a putea apoi preveni (și izola) pe cei care erau prezenți în acel moment, sau care erau în contact cu sursa.

Această așa-numită urmărire „retrospectivă” sau „inversă”, deja în practică pentru tuberculoză sau rujeolă, se bazează pe modul în care virusul este transmis. După cum explică Antoine Flahault, epidemiolog și profesor de sănătate publică la Universitatea din Geneva, în cazul  coronavirusului s-a observat „că 80 până la 90% din cazurile de Covid-19 nu infectează alte persoane sau transmit unei singure persoane; acești oameni nu participă la dinamica epidemiei. Pe de altă parte, 10-20% dintre persoanele infectate pot transmite multor indivizi, uneori 10, 20 sau chiar mai mult. Acestea sunt super-propagatorii care trebuie urmăriți cu prioritate”. Acesta este motivul pentru care, potrivit lui, „monitorizarea occidentală este o rătăcire” și o pierdere de timp.

Urmărirea retrospectivă a avut loc de la început în Japonia, explică prof. Hitoshi Oshitani, virusolog la Universitatea Tohoku și unul dintre arhitecții strategiei guvernului japonez. „Ne-a permis să identificăm foarte devreme caracteristicile comune ale focarelor, și anume „3C ”(„closed” – pentru mediu închis, „crowded” – pentru aglomerat  și „close” – pentru contact strâns). Concept pe care îl folosim ca mesaj de sănătate publică”. Concret, explică el, asistenții medicali special pregătiți chestionează cazurile confirmate în detaliu, despre activitățile lor din ultimele 14 zile, pentru a identifica sursa infectării. Japonia testează puțin și preferă să o facă țintit, pe baza acestor investigații, de unde dificultatea de a compara cele două metode.

Urmărire mai intruzivă

Alte țări în care virusul circulă foarte puțin astăzi, cum ar fi Coreea de Sud, China sau Singapore, practică aceeași strategie de monitorizare într-un mod mai intruziv, dar și mai eficient, folosind date GPS preluate de la telefoane mobile, carduri bancare sau camere de supraveghere… Ceea ce Japonia nu face, pentru că este „contrar politicii de protecție a vieții private”, asigură profesorul Oshitani. Cu toate acestea, autoritățile se bazează pe o aplicație mobilă „care poate identifica contactele cazurilor confirmate”. Antoine Flahault amintește, de asemenea, că în multe țări care aplică această metodă, „hotelurile au fost rechiziționate pentru a izola bolnavii de cei sănătoși”.

„Aceasta strategie este relativ ușor de integrat în sistemele de urmărire a contactelor instalate în țările occidentale”, a spus dr. KJ Seung, care lucrează la urmărirea contactelor pentru statul american Massachusetts. Potrivit acestuia, nu necesită „nicio tehnologie nouă”, ci „o simplă reorganizare”. Cu toate acestea, este eficient numai dacă virusul nu circulă prea activ, deoarece necesită mult timp și efort, menționează profesorul Oshitani.

Sursa: Le Figaro