Cazurile de reinfectare provoacă îngrijorarea medicilor. „S-ar putea înmulți în timpul celui de-al doilea val”

Au fost raportate doar câteva cazuri de reinfectare în întreaga lume, dar ele îngrijorează. La mijlocul lunii octombrie, o echipă olandeză, a raportat cazul unei octogenare care a murit după reinfectarea cu virusul SARS-CoV-2. Apoi a fost cazul unui american din Nevada, în vârstă de doar 25 de ani, care are un prim episod infecțios în perioada martie – aprilie 2020 – tuse, greață, diaree, dureri de cap. Își revine, dar la 48 de zile după ce a ieșit din spital, a trebuit să se întoarcă: aceleași simptome și un nou test PCR pozitiv. Cu toate acestea, acest al doilea episod se dovedește a fi mai grav decât primul, deoarece pacientul trebuie pus urgent pe oxigen, la începutul lunii iunie. Spre deosebire de bătrâna de 89 de ani, acesta se vindecă. „Există în prezent cinci până la șapte cazuri de reinfectare bine documentate și alte 50 de suspiciuni. O picătură într-un ocean, dacă ne gândim că am trecut pragul de 51 de milioane de persoane infectate în întreaga lume. Cu toate acestea, nu înseamnă că nu există și alte cazuri”.

Cazuri care s-ar putea înmulți

Odată cu al doilea val, situația pacienților afectați de două sau chiar de trei ori de Covid-19 îi îngrijorează pe medici. Karine Lacombe, șefa departamentului de boli infecțioase a spitalului Saint-Antoine (Paris) a adoptat o atitudine alarmistă într-un interviu oferit celor de la L’Obs: „În prezent, toți infecțiologii se confruntă cu cazuri de reinfectare. Fenomenul nu este rar […]. Mai ales că mulți nu au simptome și, prin urmare, nu sunt detectați”.

Una dintre ipoteze ar fi o mutație a coronavirusului, rezultând în absența răspunsului sistemul imunitar. „Este puțin probabil”, crede Simon Fillatreau, de la institul de cercetare Inserm, Universitatea din Paris. „Până în prezent, SARS-CoV-2 rămâne relativ stabil. Mai mult, dacă ar fi fost mutații, am vedea că apar focare mari de reinfectare, dar vorbim doar despre cazuri izolate”. Pe de altă parte, unii pacienți care au fost reinfectați au prezentat tulpini diferite: unul dintre ei, descris în revista Clinical Infectious Diseases, a fost reinfectat la 142 de zile distanță cu două forme genetice diferite ale SARS-CoV-2. „Acestea sunt variante care sunt, fără îndoială, legate de circulația virusului la scară globală și de evoluția acestuia în timp, dar fără mutații”, precizează Frédéric Altare. Printre celelalte posibilități luate în considerare este și faptul că un pacient poate fi reinfectat deoarece a fost expus la o încărcătură virală mai mare.

Deficiențe imunitare implicate

Dar, potrivit cercetătorilor, explicația principală ar fi fragilitatea imunitară individuală. Când ne confruntăm cu un virus, toți dezvoltăm anticorpi care îl recunosc, se atașează de el și împiedică dezvoltarea acestuia. Vorbim apoi de anticorpi „neutralizanți”. Unele persoane nu dezvoltă suficienti anticorpi sau aceștia nu rămân suficient în organism; alții produc anticorpi „facilitatori” care actionează eronat și produc o reacție dăunătoare, fenomen deja observat cu alte boli, cum ar fi dengue. Această deficiență a răspunsului imun ridică apoi problema duratei imunității. „Dincolo de anticorpi, lucrăm cu Limfocitele B și T care sunt celule imune ale memoriei, adică permit corpului nostru să memoreze virusul după o primă infectare”, explică Simon Fillatreau. După șase luni, specialiștii, care nu și-au publicat încă rezultatele, observă o persistență a celulelor de memorie și a anticorpilor. „Chiar și parțială, această formă de imunitate este o veste bună, dar nu cunoaștem încă durata acesteia”, concluzionează Simon Fillatreau.

Sursa: L’Express