Scurmând în cuvinte ca să-şi povestească povestea, Delta a fost întrerupt de o escadrilă de porumbei care, în căldura blajină a nopţii de început de noiembrie, albiseră ferestrele cu delicateţea primei ninsori. Lui Faust efendi i s-a părut că-l recunoaşte şi pe Tahir.
Bibliotecarul Eretic s-a repezit să deschidă larg geamul şi a ascultat mesajul pe care îl ştia din clipa când îşi luase capul între aripi: „S-a stins Acordul Dragostei”.
În urechile lui Delta, care-şi traducea numele „Gli” prin “Acordul Dragostei” mesajul porumbeilor suna de-a dreptul poetic. Pentru motanul nostru, care îşi traducea „Acordul” prin „Legământ”, Gli („Legământul Dragostei”) îi amintea de fiinţa pe care o cunoscuse în tinereţe. Le-a şoptit: „Era o sfântă”.
Bibliotecarul Eretic i-a informat alb: „În scurt timp, oraşul va fierbe, pregătindu-i funeraliile. Bătrâna Gli zăcea de vreo lună în nordul Cornului de Aur, la Veterinerium. Municipalitatea a plasat-o în cea mai scumpă clinică din Pisicopole”.
Profund marcat, motanul a conchis: „Merita toate onorurile. Am întâlnit-o, cu ani în urmă, pe soleele Catedralei Sfintei Înţelepciuni, unde şi-a petrecut ultimii paisprezece ani. Pe solee, sub cupola Pantocratorului, acolo unde altădată, în Sfânta Sofia, erau încoronaţi împăraţii bizantini…”.
“… Iarna se tolănea sub căldura proiectorului care lumina amvonul. Mare figură! Din cale afară de bigotă, după gustul meu. A fost stăpâna catedralei până pe 24 iulie, când muezinii au năvălit din nou în minarete” a adăugat sec Bibliotecarul Eretic.
Motanul avea lacrimi în ochi: “Venerabila Gli a murit de inimă rea”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook