Bibliotecarul Eretic cerceta răspunsul lui Faust efendi sau poate tăcea fiindcă îşi construia propria replica.
Apartamentul Agathei Cristie din Hotel Pera se vătuise cu multe tăceri: tăcerea semeaţă, întunecată a Bibliotecarului şi tăcerea preocupată a lui Faust efendi, în spatele căreia se ascundeau, înfricoşate, încă 12 tăceri mici şi zbribulite.
„<Bibliotheca semiologica curiosa, lunatica, magica et pneumatica> nu e o bibliotecă, ci o colecţie de cărţi inventate de un Mare Născocitor…”.
„Eco!” s-a auzit şuieratul lui Echo.
Bibliotecarul a continuat imperturbabil, fixându-l pe motanul nostru cu ochiul stâng: „… Dar ştiai asta, când ai încercat să mă duci de nas”. (Era un fel de a spune; avea, de fapt, un ditamai ciocul de care nici unul dintre ei n-ar fi îndrăznit să se apropie).
„Nu asta a fost intenţia mea, excelenţă” s-a scuzat neconvingător Faust efendi. „Pur şi simplu am încercat să fixez versatila excelenţei voastre personalitate în locul cel mai potrivit”.
„Te contrazici ca un învăţăcel în magie şi pneumatologie. Pariez că n-ai citit nici unul dintre texte”.
„Cum le-aş fi putut citi, dacă nu există?”.
Bibiotecarul Eretic ar fi trebuit să exclame „te-am prins!”, dar era prea versat ca să o facă. A spus doar, croncănind obosit, dar fără să i se mai adreseze în mod special lui Faust effendi: „Ce ştiţi voi despre versatilitatea mea?”.
„Nimic!”, a simţit Echo nevoia să-i facă un compliment.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook