Când îți pare rău, să nu-ți pară!
Universul are o balanță rară,
Se echilibrează, chiar de pare amară.
Orice problemă e o lecție neclară,
Care intră-n focalizare prin ochii suferinței tale,
Și se așează în tine cum decantează apa metale.
Noi suntem gaz, dorința este focul,
Regretul nu-și are locul, viața are, în progres, jocul…
Dar greșim, e normal! În jocul social,
Trăim doar formal și gustăm superficial
Viața, cu toate aromele ei,
Abia când știi gusturile știi și ce vrei.
Capul sus pentru tot ce-i nespus!
Ce-i al tău e deoparte, pus,
În cinstea fiecărui vis neatins,
În cinstea fiecărui text rămas nescris,
În cinstea presiunii care te-a făcut să dai chix
Și în cinstea a tot ce n-ai prezis precis!
Suntem cine suntem datorită greșelii,
Așa își găsesc, cauzele, rebelii!
Când îți pare rău, să nu-ți pară!
Trepte defecte există în orice scară
Dar atât timp cât nu-i în pericol să se rupă,
Scara tot duce unde trebuie să ducă!
Conștient că părerea de rău îi macină fix pe ăia pe care n-ar trebui,
Cosmin Dominte – important e să înțelegi de ce nu-i pare rău ăluia care ar trebui să simtă asta și apoi să mergi mai departe, împăcat.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook