Vești bune din Islanda. 91% dintre cei infectați au produs anticorpi, iar imunizarea este de durată

Atlantico a obținut un interviu cu Stephane Gayet, medic al Spitalului CHU din Strasbourg și lector al Universității din Strasbourg.

El analizează datele oferite de studiul islandez care arată că imunizarea pentru Covid-19 este puternică și de durată.

Atlantico: Conform informațiilor de la Bloomberg și a unui studiu asupra epidemiei din Islanda publicat în New England Journal of Medicine, 91% dintre islandezii care și-au revenit după Covid-19 au produs anticorpi detectabili. Nivelurile anticorpilor nu scăzuseră la patru luni după diagnostic. Ce ne spune asta despre cunoașterea Covid-19 și despre problema imunității? Sunt pacienții cei mai afectați de coronavirus singurii care au dezvoltat această imunitate? Această imunitate se poate extinde pe o perioadă mai lungă?

Stéphane Gayet: În ultimele săptămâni, a existat o ușoară creștere a numărului zilnic de noi spitalizări și o ușoară creștere a numărului de internări la terapie intensivă. În schimb, numărul zilnic de noi decese atribuite CoVid-19 rămâne foarte scăzut.

Începem să înțelegem puterea patogenă a virusului (atacă plămânii, arterele, creierul etc.) și acum suntem tot mai interesați de aspectul imun al bolii: evident, viitorul pandemiei depinde direct de aceasta.

Aproape toate infecțiile virale sunt imunizante: produc un așa-numit răspuns imun nespecific primar, al cărui rol este de a limita daunele și de a pregăti corpul pentru un nou atac prin stabilirea unei imunități specifice care va permite furnizarea unui răspuns imun secundar, dacă este necesar.

Contrar credinței populare, imunitatea specifică nu se referă doar la producerea de anticorpi sau imunoglobuline, ci include o a doua componentă la fel de importantă: așa-numita imunitate celulară (implicata în lupta „corp la corp” împotriva bacteriilor și celulelor deja infectate de virus).

Anticorpii sunt produși de celulele plasmatice, care sunt limfocite B și se găsesc în țesuturi gata să reacționeze rapid (limfocite cu memorie imună). Imunoglobulinele pot fi comparate cu rachetele teleghidate: sunt specifice pentru un anumit antigen microbian. Toate celelalte elemente din această diagramă (altele decât celulele plasmatice și alte limfocite B) participă direct sau indirect la imunitatea celulară.

Știm de câteva luni, CoVid-19 este o infecție virală imunizantă, ca și celelalte. 

Întrebarea care a rămas fără răspuns a fost aceea a duratei imunității la CoVid-19. Din martie, a existat o succesiune de articole pe acest subiect, evocând o perioadă de șase luni, apoi un an, apoi un an și jumătate sau chiar doi ani.

Acest studiu islansez confirmă existența imunității la SARS-CoV-2  și arată că durează mai mult de patru luni.

Nu doar pacienții cei mai afectați dezvoltă imunitate și acest lucru este o veste bună. Dar, intensitatea imunității pare să fie mai mult sau mai puțin proporțională cu intensitatea bolii (noțiune menționată mai întâi în aprilie, apoi negată în mai și confirmată din nou acum).

Vor reînvia aceste rezultate teza imunității de grup? Această strategie fusese adoptată de anumite țări din Europa, precum Suedia sau Marea Britanie, care au fost criticate.

Problema imunității de grup sau colectivă va deveni centrală în pandemia CoVid-19. Acum că pandemia a încetinit în majoritatea țărilor, atenția se îndreaptă din ce în ce mai mult către imunitate. Există cei care sunt vindecați de Covid-19 și care știu că sunt imuni și apoi există și ceilalți: cei care știu că au fost în contact cu virusul (test PCR pozitiv, dar asimptomatici) și pot spera să fie imunizați. În ceea ce privește aceste teste PCR, din ce în ce mai multe studii indică o fiabilitate insuficientă, cu prea multe rezultate fals pozitive.

Oricum, imunitatea de grup sau colectivă pare a fi calea naturală și satisfăcătoare de ieșire din epidemie. Acest lucru pare clar, întrucât si vaccinarea vizează tot această stare de imunitate colectivă. Nu avem motive să credem că rezultatul va lua orice altă cale decât imunitatea colectivă, deoarece acest virus nu poate fi eradicat și majoritatea celor infectați nu sunt foarte afectați. 

Sunt liniștitoare aceste informații și acest studiu cu privire la problema reinfectării?

Acest studiu este într-adevăr liniștitor. Există cazuri de reinfectare, dar în prezent sunt foarte rare. Nicio țară nu a avut de fapt un al doilea val, deși termenul a fost deja folosit pentru mai multe țări.

Acest studiu islandez ne ajută să ne liniștim. Ne prinde bine o veste bună într-un climat de întuneric și incertitudine alimentat de cifrele transmise zilnic de autorități.