Cumva, la noi, în dinamica socială,
Foarte mulți vorbesc, așa, la plesneală.
Există un fel de lehamite de a face
Ce ar trebui să facem chiar și când ne place.
Ne plângem că nu merge, că alții sunt de vină,
Că noi știm mai bine dar e mecanică fină,
Vorbim din auzite, iubim jocul de a promite
Dar ideile și acțiunile rămân doar vorbite,
În mare parte, toți CER ca la carte
Dar OFERĂ „Ce vrei să fac? Hai frate!
Nu azi, nu acum, n-am chef, am treabă…
Când vrei? A, nu, nu! Nu pot pe așa grabă.”
Și vorbim de pași simpli nu de cine știe ce căi,
Lucruri normale, multe făcute pe banii tăi…
Prosperitatea și succesul n-au rețetă secretă,
Țin de înțelegerea lumii și o atitudine concretă,
Dacă zici, faci! Dacă te angajezi, livrezi!
Dacă pici, tragi! Dacă ai cu ce, demonstrezi!
Dar multora, decât să se țină de cuvânt,
Le e mai simplu să se țină de o liană în vânt.
Uitându-mă cu binoclul prin jungla adevărului,
Cosmin Dominte – am doscoperit că omul serios este ca Yeti – lasă urme rar, apare numai în „poze blurry” și nimeni nu știe cum arată, de fapt.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook