Jurnal de vacanță 2 – “Coronavirusul este o MARE PROSTIE”

de Iulia Maria Pârlea

Suntem în august, nici nu știu când a trecut timpul, când trece vara… dar nu mă plâng!

Sunt sănătoasă fizic, psihic… și e greu să fii așa în vremurile în care trăim, înconjurați de frică la fiecare pas pe care îl facem.

Aștept cu nerăbdare lansarea Aleph News… și am fost în vacanță, din nou, în Atena.

De data asta nu am putut să întru în statul elen fără testul Covid 19.

Recoltarea pentru test durează câteva secunde, dar mi s-au părut minute bune. Exsudatul nasofaringian – un bețișor subțire care ți-e intodus în nas – pare simplu, dar nu prea e. Am avut impresia că mi-a ajuns cu el în creier, instant mi-au dat lacrimile. Ore bune după mi-au curs ochii și nasul, plus o stare de discomfort în zona sinusurilor frontale. Asta e, am vrut vacanță în Grecia… a venit la pachet cu testul.

Abia așteptam să treacă cele 24 de ore să primesc rezultatul .

Eu l-am primit la timp, dar Ioana, colega mea (tot împreună am fost în vacanță), NU!

Panică!!! Dimineață aveam zborul, era ora 1.30 și nimic! Rezultatul a venit în jur de 7 dimineață. Na, un pic de adrenalină înainte de vacanță nu strică.😃

La 9 dimineață eram în aeroport. Ni s-a luat temperatura, ne-au întrebat dacă avem testul pentru Covid și gata, eram în avion.

Dacă data trecută am călătorit dus-întors cu ai noștri, de data asta am plecat cu ai lor, compania grecească și eram curioase dacă ei aplică aceeași regulă despre care am scris în primul jurnal de vacanță: apă și atât. Ei bine… NU! Grecii au fost mai darnici. “Together with Care”.

După o ora și un pic am aterizat în Atena pe Eleftherios Venizelos. Era un culoar la capătul căruia 2 doctori și un agent de pază întrebau dacă ai testul. Îl arătai și treceai mai departe. Cei care nu aveau testul făcut erau rugați să aștepte în partea dreaptă… probabil urma să fie testați acolo. Ce mi s-a părut ciudat este că doctorul s-a uitat pe foia cu rezultatul testului, dar nu și pe buletin. Gândirea mea de român; dacă era testul altcuiva? Doar un gând…

Am ajuns la hotel, același că și data trecută. Geluri dezinfectante peste tot, măști. “Normalitatea” pe care o trăim deja de luni bune… Staff-ul hotelului la fel de zâmbitor și asta mi-a dat o stare de bine.

Am despachetat repede, nu înainte să șterg până și dulapul cu șervețele dezinfectante și să pulverizez spirt prin toată camera. Ioana râde mereu când fac asta 🤷🏻‍♀‍. Și am plecat la plajă.

Cald, foooaaarte caaald, peste 40 de grade! Am intrat direct în mare.

Când mă întorc, Ioana îmi tot făcea semne să mă uit în spate. Mă întorc și văd o doamnă într-un costum de baie minuscul care stătea la soare. Umbrela o avea închisă, clar voia să se bronzeze! Mult ulei pe ea, regulamentar, dar și o mare… VIZIERĂ!!! Cum respira, cum se bronza, numai ea știe… Aaaa, și de slip, repet, un slip minuscul, avea prinsă o punguță unde își ținea masca.🤦🏻‍♀‍ Acum na, fiecare se protejează cum poate.

Cam așa este amenajată plaja Astir.

Intrarea este 120 € și după ora 16.00, 80€. În banii ăștia primești 2 șezlonguri și umbrela.

Apusul m-a prins pe plajă, nu aș mai fi plecat…

Ziua nu s-a terminat odată cu apusul. Am rămas în continuare pe plajă, la Privilege Beach House, în incinta Astir.

Îmi era dor de un party pe plajă.

Fără make-up, fără tocuri… fix în ținuta lejeră de plajă. Și cum iubesc dulciurile, ciocolata în special, am mâncat și un Crispy Profiterol cu ciocolată și înghețată… așa cevaaaaaaa, înghit în sec numai când îmi aduc aminte!

Am plecat de acolo cu poftă de cântat, uite ce a ieșit:

Am fost și la Coyoacan Beach. Ne-a plăcut super mult. Locația este amenajată în stil mexican, mâncare bună – o combinație între bucătăria grecească și cea mexicană, muzică bună și oameni veseli.Despre view nici nu mai vorbesc… superb!

În Grecia, până acum câteva zile, erau raportate 60 de noi cazuri de Covid 19. Localnicii erau destul de speriați.

Când i-am spus unui prieten că la noi sunt raportate peste 1000 de cazuri zilnic, reacția lui a fost: Ce??? Doamne, mai bine stai aici, cum să te întorci în România?!

Ei bine m-am întors. Și ce crezi ?! Compania aeriană românească iar ne-a dat apă și atât. Astea sunt regulile în perioada pandemiei. Ha?! Păi la greci nu-i pandemie, ei de ce ne-au dat de mâncare sau de băut și altceva decât apă?! Nu că aș fi mâncat, dar zic așa… Anyway… trecem, din nou, peste!

În avion am nimerit lângă un englez. Eu la geam, Ioana la mijloc și el la margine. Pentru că mai erau câteva locuri libere în avion, l-am rugat să meargă pe unul din locurile alea, să păstrăm cât de cât distanța. A fost de acord, dar înainte să se mute și-a dat masca jos (moment în care mie îmi venea să sar pe locul din spate exact că în filmulețele alea cu pisicile când aud pe cineva că strănută) și a întrebat: Vrei să mă mut pentru că vă e frică de coronavirus? Amândouă, de rușine, am spus NU!

Reacția lui m-a lăsat mască, cu tot cu masca mea trasă până în ochi, plus ochelari de soare: Foarte bine fetelor, să nu vă fie frică, coronavirusul este o MARE PROSTIE!

Prostie?! Ok, dacă tu zici… Ce poți să mai spui dacă după atâtea luni în care viața ni s-a dat peste cap complet, după aproape 19 milioane de cazuri confirmate în toată lumea și peste 700 de mii de decese, există oameni care încă nu cred că există acest virus! Mai e ceva de spus?! Doamne Ajută, eu atât mai pot să zic! Să ne vină mintea la cap!

Vacanța asta a fost mai scurtă, dar am învățat mai multe.