Am ieşit din burta păsării ca nişte ouă miraculoase. Lumina unui răsărit perpetuu ne lingea cu o limbă lipicioasă de pangolin.
Ne aflam într-un loc care semăna cu Grădina Refugiului, unde creşte semeţ Lotusul de la Capăt. Eram în al şaptelea cer islamic, lângă tronul lui Allah.
Primul care a recunoascut locul a fost Delta: „E întocmai cum mi-a povestit Peştele Zburător”.
„Cine e acest Peşte Zburător Atotştiutor?”
„Nu prea mai e. Dar el mi-a citit pentru prima dată Sura Stelelor. Lotusul lângă care ne aflăm, Lotusul de la Capăt”…
„Alt capăt?” s-a înfricoşat Lima.
Delta n-a auzit-o sau n-a vrut s-o audă: “Lotusul de la Capăt are atât de multe frunze – nenumărate – pentru că pe fiecare frunză e scris un nume. Când cade o frunză, Îngerul Morţii, Azrail, o ridică şi citeşte…”.
Vocea decisă a Indiei ne-a întrerupt reveria: „Înţeleg că tot n-am ajuns pe Pământ”.
„De ce ne-am grăbi să ajungem pe Pămînt?” a ricanat Charlie. Dacă nici în al şaptelea cer nu ne convine, putem urca în al nouălea. Poate al şaptelea cer islamic şi corespondentul lui, al nouălea cer creştin, aşa cum l-a văzut Dante, comunică pe undeva între ele. Cine ne grăbeşte s-o luăm de-a berbeleacul spre Pământ? Aţi uitat că noi venim din Republica Scapăcinepoate?”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook