„Poate că suntem, cum spune motanul, nişte cuvinte care vorbesc între ele” a admis Foxtrot. „Însă, orice am fi, trebuie să ieşim de aici”.
„Orice-am fi, trebuie să ieşim de oriunde ne-am afla” a ţinut să precizeze Bravo. „Nu doar că nu ştim cine suntem, dar nu ştim nici unde suntem. Ce poate fi mai rău decît atât?”. – „Să nu fim” a răspuns Lima.
Bravo a arborat un rictus, ca un pavilion de primejdie: „N-aş prea crede. Dacă n-am fi, ar şti toţi cine suntem – nimeni – şi unde să ne găsească: nicăieri”.
„Mă simt ca marinarii care, crezând că au atins marginea pământului, se temeau să nu cadă” s-a tânguit Alfa.
„Poate că, dacă suntem doar nişte cuvinte care se ceartă între ele, înseamnă că am plecat şi am rămas. Suntem şi acolo, şi aici” s-a încurajat Lima.
„Acolo – unde?” a întrebat-o Bravo. – „Pe rafturile bibiotecii”
„Şi aici – unde?” – „În burta unei păsări plăsmuite”.
Pâlpâind patetic, liliacul Delta s-a întors cu capul în sus: „Eu cred că, atunci cînd motanul a zis că nu suntem decît nişte cuvinte care vorbesc între ele, n-a spus-o chiar cu dispreţ. Avem şi noi un rost pe lumea asta. Proverbele orientale spun că cine vorbeşte seamănă, iar cine ascultă culege. Nu-i chiar de colo să semeni”.
„Depinde ce semeni” l-a persiflat Charlie.
De la Motanori-sama nu aşteptam decât cel mult un koan, dar ne-a dăruit un vers din Rumi, ca să ne deruteze definitiv: „Vânatul prins noi suntem, dar cine e capcana?”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook