„Sclavia nu definește întreaga istorie americană”, spune un renumit profesor afro-american de științe politice

Foarte critic la adresa mișcării „Black Lives Matter”, Wilfred Reilly, profesor afro-american de științe politice la Kentucky State University, autor al unor studii cantitative despre violența poliției, combate idea unei Americi care ar fi victima rasismului sistemic și care ar fi definită prin trecutul său sclavagist.

Profesorul a acordat un interviu pe această temă, pentru Le Figaro, pe care îl reproducem mai jos.

LE FIGARO – V-ați alăturat grupului „1776”, un proiect lansat în ianuarie de intelectuali conservatori albi și de culoare și care intenționează să adopte o viziune opusă proiectului “1619” lansat de New York Times care are ca scop revizuirea întregii istorii americane prin prisma sclavagismului… Puteți explica aceste dispute intelectuale?

Wilfred REILLY – În primul rând, „1776” nu este deloc compus exclusiv din intelectuali conservatori. Este mult mai complex. Clarence Page, un reporter important de la Chicago Tribune, dar și Jason Hill, un filozof homosexual de la Universitatea De Paul nu se consideră deloc conservatori. Eu mă definesc drept centru-dreapta. Sunt om de afaceri și sunt instructor pentru National Rifle Association. Dar nu am niciuna dintre prejudecățile dreptei conservatoare la nivel social. Să văd homosexuali sărutându-se nu este o problemă pentru mine…

Din acest punct de vedere, „1776 » nu este o mișcare conservatoare, este o mișcare pro-negri și pro-americană care dorește să răspundă la toate inexactitățile pe care le promoveaza „proiectul 1619”, o mișcare extrem de influentă în clasele superioare americane, care devine o forță majoră în dezbaterea politică și în crearea unui curriculum pentru copii. Vrem să ne opunem unor afirmații false ale acestui proiect, dintre care una este cea în care ei spun ca bătălia pentru independența americană a fost în primul rând pentru a păstra sclavia!

Ceea ce defineste viața noastră de azi, negri sau albi, nu este un război rasial pierdut de sclavagiști acum 150 de ani

Al doilea punct este că sclavagismul nu a definit toată istoria noastră, nici măcar cea mai mare parte a acesteia. Atât timp cât a existat sclavia, a existat și o mișcare anti-sclavie condusă de albi și de negri, care a atins apogeul în timpul războiului civil. Atunci, armata unionistă a învins partea agrară sudică a țării, care apăra sclavia, și a ucis un sfert din populația masculină adultă. După această dată, fluxul masiv de imigranți din Irlanda, Mexic și multe alte țări ne-a mărit populația cu 950%, în timp ce economia noastră a crescut cu 11.000%. Toate acestea pentru a putea spune că faptul definitoriu al vieții noastre de azi, negri sau albi, nu este un război rasial pierdut de sclavagiști în urmă cu 150 de ani.

Desigur, sclavia a fost un lucru îngrozitor, trebuie să recunoaștem greșelile trecutului nostru. Dar cel de-al treilea crez al „1776” este acela de a oferi o perspectivă foarte diferită de cea propusă de stânga americană asupra societății și a culturii occidentale. Statele Unite, precum Marea Britanie sau Franța, sunt societati pline de defecte, dar totuși foarte pozitive în comparație cu 99% dintre societatile care au existat in istorie.

Nu sunt de dreapta în multe privințe, soția mea este feminista, predau într-o Universitate de negri, dar este dificil să negăm că asistăm la o creștere a puterii „justițiarilor sociali de stânga” în mare parte a occidentului, care s-au angajat să redefineasca cuvintele și cultura într-un ritm alert. Acum suntem asaltați de noțiunile de „însușire culturală”, nu mai avem dreptul să ne deghizăm în haine indiene sau asiatice fără să dam de bănuit… Toate acestea nu vor îmbunătăți notele minorităților de la testele universitare SAT!

Spuneți că nu sunteți total de acord cu ideea că America este sistematic rasistă. Cu toate acestea, rana rasială rămâne deschisă!

Evident, avem o istorie rasistă în America, mult mai mult decât în cazul ​​altor mari națiuni. Suntem departe de a fi perfecți. Dar rasismul instituțional s-a încheiat în 1964, odată cu legile privind drepturile civile. Rasismul tradițional este foarte, foarte rar astăzi. Dacă întrebăm americanii pe cine nu ar vota, proporția de persoane care nu ar vota pentru un președinte negru este de 4%, pentru un irlandez 5%; pentru un homosexual de 20%. Nu mai exista aproape deloc un rasism al instituțiilor.

Drept urmare, noțiunea de rasism a fost redefinită de cei care au alte scopuri. Ideea care domină nu mai este că majoritatea albilor sunt rasiști, ci există un „privilegiu alb”, un lucru subtil, invizibil, nedetectabil de care albii nu vor scăpa niciodată. Deci dacă împrumutați un element cultural dintr-o altă rasă, o faceți pentru că doriți în secret să îi insultați pe reprezentanții acesteia și pentru că sunteți rasist!

Pentru aceste organizații, este vital să găsească conflicte rasiale, deoarece din asta trăiesc! Vedem asta cu « Black Lives Matter ».

Nu mă înțelegeți greșit: nu vreau să spun că nu există cicatrici din trecut în comunitatea neagră sau chiar urme de tensiune. Dar noi, în mișcarea „1776”, spunem: de ce insistăm să punem accentul pe vremuri care au apus? Credem că ar fi mai bine să ne întrebăm despre motivele care împiedică afro-americanii sau albii săraci de azi să urce pe scara socială. Dar problema este că o serie întreagă de organizații, cum ar fi Southern Poverty Center, Liga anti-defăimare și altele, care au jucat un rol esențial în definirea drepturilor civile, continuă să se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat de atunci și la fel fac și noiile miscări ca „Black Lives Matter”.

Pentru ei, este vital să găseasca conflicte rasiale, deoarece trăiesc din ele! Vedem asta cu „Black Lives Matter” care a dezvoltat un discurs axat pe ideea că poliția îi urmărește pe negri. Dar, în realitate, au fost foarte puține, statistic, crime ale poliției asupra negrilor neînarmați, așa cum se arată în noua mea carte, « Tabu-uri », pentru care am căutat date precise în arhivele FBI și ale poliției. Este un adevăr incomod, dar tinerii negri sunt în principal uciși de războiul din ghetouri.

Universitatile negrilor, ca aceea în care predati și dvs., sunt implicate în mișcarea „pentru justiție” care există în universitățile americane?

Universitatile negre sunt rareori foarte „treze” („woke”, un cuvânt folosit acum în jargonul activist american pentru a desemna gradul de sensibilitate al studenților la problemele de justiție socială) pur și simplu pentru că nu au niciun sentiment de vinovăție. Toți cei din conducerea universitatilor sunt negri care au reușit. Nu ne petrecem timpul bătându-ne în piept si vorbind despre sclavie.

Cum se va ieși din problema rasială și din revolte?

Greșelile trebuie recunoscute, dar în ziua de azi ar fi foarte bizar să îi urâm pe albi pentru sclavia care s-a încheiat în 1865. Desigur, trebuie să vorbim despre dreptate economică, deoarece există situații pentru care ar fi bine să se efectueze anumite acțiuni de reglaje financiare istorice. Am putea, în orice caz, să dezbatem subiectul. Dar să acuzăm actuali membri ai majorității albe a țării pentru ceea ce s-a întâmplat acum sute de ani, sau să acuzăm oameni care sunt descendenți ai imigranților recenți că au fost asupritorii strămoșilor afro-americanii de azi, nu ajută pe nimeni!

90% dintre albii care trăiesc astăzi în Statele Unite au strămoși care nici măcar nu erau în țară pe vremea sclaviei

Realitatea este că 90% dintre albii care trăiesc astăzi în Statele Unite au strămoși care nici măcar nu erau în țară când sclavia era în curs; iar această cifră este de 50% pentru negri. Întrebarea de bază este: ce istorie dorim să promovăm, noi americanii?

Comunitatea neagră votează în majoritate pentru democrați. Trump spera să inverseze tendința, cazul Floyd îi va strica tactica?

Înainte de criza coronavirusului, procentul afro-americanilor care ar fi votat în favoarea lui Donald Trump crescuse semnificativ, până la 20% -30% în rândul tinerilor. Comunitatea neagră ar trebui să-și poată exercita liberul arbitru și să nu voteze orbeste pentru democrați, cred tinerii! În mod tradițional, negrii au votat cu republicanii. Dar când Nixon și câțiva alți lideri au inventat „strategia sudică” în 1969 (pentru a câștiga voturile conservatorilor albi), comunitatea neagră a început să se uite spre stânga, ajungând să voteze 80% pentru democrați.

De atunci, democrații au reușit să mențină acest vot invocând sperietoarea rasistă, dar trebuie să știți că această comunitatea afro-americană este o comunitate esențial conservatoare. Toți prietenii mei negri sunt mult mai conservatori decât mine în problema căsătoriei gay etc. Pentru mulți dintre ei ideea de « egalitate de gen » este o glumă. Cei mai mulți oameni negri pe care îi cunosc sunt în favoarea restricțiilor foarte stricte privind imigrația din Sud. Doar presupusul rasism al republicanilor i-a făcut să voteze cu stânga. Amintiți-vă 2012, în timpul campaniei de reelecție a lui Obama, când Joe Biden l-a acuzat pe candidatul Mitt Romney că ar fi vrut să repună în lanțuri comunitatea neagră.

Era ridicol! Aceste idei au fost folosite de democrați încă din perioada Clinton. Și vor continua. Democrații de stânga încearcă să-l prezinte pe Trump drept naționalist rasist și trebuie spus că Trump le-a făcut sarcina mai ușoară cu stilul său direct, chiar dacă eu nu cred că este fundamental rasist! În fața proiectului stângii, în care trebuie să ne definim noi înșine ca albi, sau negri, sau gay, sau femeie sau trans, un mesaj real trebuie trimis: gata cu toate aceste categorii și diferențe, toată lumea trăiește așa cum consideră de cuviință, dar cu toții suntem americani.