“Avem o problemă! N-are rost s-o ascundem!”. Auzeam cu toţii pentru prima oară vocea lui Charlie. Aducea mai degrabă cu a unui şobolan.
“În Ordinul nostru s-a strecurat un intrus!”. Se referea, fireşte, la Delta, care însă, atârnat cu capul în jos, nu schiţa nici o reacţie.
“Ce înţelegi prin ordin?” a întrebat motanul.
“Prestigiosul Ordin Rodentia. Avem mândria noastră de rozătoare. Liliacul nu ne este nici măcar neam de departe – vreun amărât de pârş sau o rudă bogată ca şinşila. Solicit măsuri!”.
A intervenit fulgerător Alpha şi liniştea s-a lăsat în jurul lui:
“E momentul să spun şi eu o poveste. N-am inventat-o, am găsit-o într-un manuscris foarte gustos, pe care am început să-l rod pe când eram încă un copil. A fost odată ca niciodată o ţară care cuprindea toate ţările de pe pământ”…
“Unde am mai auzit eu teza asta?” a sărit India.
“Nu-l întrerupe!” a fulgerat-o motanul.
“…iar în ţara asta exista un oraş care cuprindea toate oraşele lumii. Şi în oraş se afla o stradă care cuprindea toate străzile oraşului. Pe stradă – o casă care cuprindea toate casele oraşului. În casă era o cameră, în cameră – un om, întruchiparea tuturor oamenilor din lume. Râdea, râdea şi râdea, şi nimeni n-a râs vreodată ca el”.
Omul din povestea lui Alpha coborâse printre noi. Râdea în continuare cu poftă. Văzut mai de aproape, semăna leit cu Dumnezeu.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook