Scoateți fericirea din izolare

Privarea populației pe termen lung de accesul la locurile de distractie și socializare, parcuri, grădini, cinematografe, teatre și restaurante este un fapt fără precedent care poate compromite fericirea colectivă.

O imagine izbitoare, cea din 11 mai. Tinerii parizieni așezați de-a lungul canalului Saint-Martin sunt fericiți să se întâlnească din nou după ce au fost arestați la domiciliu timp de cincizeci și cinci de zile. La câteva minute după ce experții i-au mustrat în mass-media, poliția a întrat în direct la canale de știri anunțând interzicerea acestui hedonism social. Penalizarea fericirii colective ar fi trebuit să ni se pară ca dintr-un film SF. Totuși, mustrarea a fost legitimă, întrucât ni s-a spus din nou despre pericolul care ne paște dacă ne apropiem, râdem, cântăm sau ne îmbătăm… fără mască! Aproape că regretam imaginea propusă de Ovidiu acum două milenii. În Metamorfoze, vorbea despre sinuciderea prin spânzurare ca răspuns la frica colectivă de ciumă…

Dacă această imagine ne atinge, este pentru ca avem nevoie de această socializare. Pentru că tocmai ea a fost pârghia care a ajutat la depășirea tragediilor din trecut. Să luăm exemplul pandemiei de gripă din perioada 1918-1919, când 50 de milioane de oameni și-au pierdut viața și 500 de milioane – 27% din populația lumii – au fost infectati.

S-a interzis atunci divertismentul public. Dar redeschiderea rapidă a locurilor de distracție a oferit ani de fericire, lipsiți de griji și plini de prosperitate, descriși ca Roaring Twenties în Statele Unite, Happy Twenties în Marea Britanie. În Franța, a fost perioada “Les Années Folles”. Ne putem imagina parizienii de atunci cu restaurantele lor la Cupole, La Rotonde, Closerie des lilas rămase închise? Vă puteți imagina francezii să treaca prin ani ca aceia fară dans, music-hall, cinema, sport? Din notele pe care le-a scris în acei ani, Ernest Hemingway a publicat mai tarziu « Parisul este o sărbătoare »…

„Mergeți la Disneyland!”

Mai aproape de noi, după 11 septembrie 2001, președintele american i-a încurajat pe americani să mearga la distractie : « Mergeți la Disneyland!” După atacul din Bataclan, francezii au reacționat și prin recucerirea teraselor cafenelelor, care au fost primele ținte ale teroriștilor. Astăzi, în ciuda comentariilor lui Emmanuel Macron cu privire la „arta franceză de a trăi”, închiderea teraselor este dovada unei strategii de a pune capăt crizei doar prin relansarea economică. Dacă suntem capabili să scoatem din izolare locurile de muncă, ar trebui să putem scoate din izolare și locurile unde ne putem odihni.

Dincolo de asta, sănătatea oamenilor este în joc: pierderea persoanelor dragi, izolarea suferită, insecuritatea economică au sporit anxietatea, stresul. Această anxietate crește odată cu imposibilitatea de a ne distra împreună. Criza economică iminentă poate duce la creșterea ratei de sinucideri. În 1932, a atins un nivel record de 22 la 100.000 în timpul Marii Depresiuni. Într-un moment în care atenția autorităților este concentrată pe reînvierea economiei, sănătatea populației nu trebuie ignorată. Cel puțin, statul nu ar trebui să agraveze situația prin menținerea unor măsuri care împiedică organismul social să-și producă propriii anticorpi.

Fericirea definește cetățeanul!

Mulți psihologi au apărut la televizor pentru a da sfaturi despre starea noastră de bine, în ciuda izolării. Dar rezistența nu poate fi gândită doar la scară individuală. Pentru atenieni, înflorirea omului a stat în participarea sa la viața orașului. A fi fericit însemna să se întâlneasca pentru a face schimb de opinii, să împărtășească valori, să dezbată și să se bucure de viață. Fericirea noastră, ca și a lor, nu poate exista în izolare. A interzice fericirea colectivă înseamnă a participa la retragerea fiecăruia în unitatea sa familială. Legătura civică este distrusă. O societate în care fiecare se procupă doar pentru dezvoltarea sa personală, indiferent la viața celor din jur, nu pregătește o lume mai bună.

Tinerii de pe malul canalului parizian Saint-Martin, la fel ca cei care solicită redeschiderea parcurilor, cinematografelor, restaurantelor, nu sunt proști sau ignoranți. De asemenea, nu sunt activiști ai fericirii, avangarda unei „lumi viitoare”… Sunt cetățenii obișnuiți ai societăților noastre democratice, reamintind că declarația de independență americană a pus „căutarea fericirii” ca drept inalienabil alături de viață și libertate, și că „fericirea pentru toți” a fost proiectul revoluționarilor francezi.

Sursa: Liberation