1 Decembrie, Ziua Națională a României. Importanța datei din perspectiva istorică

Din 1990, data de 1 decembrie este Ziua Națională a României. 10 mai și 23 august au fost în trecut Zilele Naționale ale țării. Pe 1 decembrie s-a „făurit” România Mare. 

Sărbătoarea marchează data la care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918.

România Mare

România își declară independența față de Imperiul Otoman în 1877. Un an mai târziu, este recunoscută internațional drept stat liber, după războiul ruso-turc (Războiul de Independență).

După Al Doilea Război Balcanic, România intra în posesia Cadrilaterului, în urma înfrângerii Bulgariei. În timpul domniei regelui Ferdinand I, România iese victorioasă din Primul Război Mondial și aproape își dublează dimensiunea atunci când Basarabia, Bucovina și Transilvania se unesc, pe rând, cu România.

„Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă”, anunţa Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.

Marea Unire este recunoscută oficial pe plan internațional prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920.

10 mai și 23 august

Înainte de 1918, Ziua Națională era sărbătorită pe 10 mai, dată care reprezenta atât intrarea Regelui Carol I în România (1866), cât și declarația de independență față de Imperiul Otoman, din 1877.

În perioada comunistă, 23 august devine Zi Națională, data la care a fost răsturnat guvernul fascist (1944).